Damage Control

De parcă ușa ar fi fost deschisă prea brusc, iar curentul ar fi luat cu el tot ce era în plus – și odată cu el și o parte din liniștea de dinainte. Vocea sună ca un raport despre evadarea dintr-o cușcă, unde în locul gratiilor se află propriile gânduri. Parcă ar fi libertate, dar pe gât rămâne totuși lanțul amintirilor, care ne reamintesc că„prea ușor” nu va fi.

Soarele sare de pe geam ca o minge de pe asfalt, iar în interiorul meu apare un sentiment ciudat: luminos și neliniștitor în același timp. În aer plutește acel„damage control” – când este prea târziu să mai repari ceva, dar mâinile se ridică singure spre cer, ca un gest de salvare.

Și întreaga melodie este ca o manevră la limită: puțin ironică, puțin nebună, dar atât de vie încât nu te lasă să pleci până la sfârșit.