Rock macabru

Deathrock a apărut la intersecția dintre punk rock și estetica gotică la sfârșitul anilor 1970. Este cel mai vizibil în scena underground din SUA, unde s-a format ca o ramură a punk-ului. Genul a devenit un fel de punte între energia agresivă a protestelor de stradă și estetica decadenței, misticismului și culturii horror.

Originile genului se remontă la Los Angelesul sfârșitului anilor 1970, unde scena punk începuse deja să se împartă în diferite curente. La începutul anilor 1980, termenul„deathrock” a început să fie aplicat grupurilor precum Christian Death, 45 Grave și Kommunity FK. Spectacolele lor combinau ritmuri intense de chitară cu imagini gotice. În curând, scene similare au apărut în San Francisco și New York, iar apoi în Europa.

Din punct de vedere muzical, deathrock-ul pune accentul pe atmosferă și tensiune emoțională. Chitarele folosesc adesea flanger și chorus pentru a crea un sunet„lichid” sau fantomatic. Tempo-ul variază de la moderat la rapid, dar păstrează senzația de dinamică sumbră. Vocea este interpretată cel mai adesea cu ajutorul reverberației și ecoului.

În ciuda succesului comercial modest, death rock-ul a obținut o recunoaștere notabilă în cercurile underground și în presa muzicală. Festivaluri mari, precum Drop Dead Festival și Wave-Gotik-Treffen, au inclus în mod regulat artiști din acest gen în programele lor, iar emisiunile radio tematice din anii 2000 au contribuit la globalizarea acestuia. Influența death rock-ului se resimte și în artele vizuale - de la liniile de modă inspirate de goth-punk până la performance-urile horror contemporane.