Manele

Genul budots ocupă un loc special în panorama muzicii electronice contemporane. Acesta a luat naștere în Filipine la sfârșitul anilor 2000. Genul este cunoscut pentru ritmurile sale energice și hipnotice, adesea însoțite de elemente vizuale umoristice sau grotesti. Budots nu este doar un gen de muzică dance, ci un întreg fenomen al culturii internetului din Asia de Sud-Est.

Originile budots se regăsesc în orașul Davao din sudul Filipinelor, unde, la începutul anilor 2000, DJ-ii locali și dansatorii de stradă experimentau cu programe de calculator. Din punct de vedere muzical, budots se bazează pe un ritm simplu, dar intens, în patru timpi, cu o viteză de aproximativ 130-150 de bătăi pe minut. Paleta sa sonoră include percuție sintetică, linii de bas ascuțite și inserții vocale haotice. În ciuda simplității tehnice, producția genului se bazează pe o structură ritmică expresivă și un design sonor jucăuș, apropiat de estetica lo-fi.

Deși criticii au perceput mult timp budots ca muzică de bază, lipsită de rafinamentul genurilor de club precum house sau techno, acesta a fost recunoscut ca formă de creație populară. Muzica budots a fost difuzată la festivaluri de dansuri de stradă, în cluburi provinciale și chiar în filme documentare despre cultura filipineză contemporană. Influența budots este vizibilă și în afara Filipinelor: ritmurile și efectele sale sonore au devenit o sursă de inspirație pentru producătorii din Asia de Sud-Est. De asemenea, budots a dat naștere unei întregi serii de meme-uri pe internet și videoclipuri de dans, care au devenit virale pe TikTok și YouTube. Sunt deosebit de populare clipurile cu dansatori anonimi în măști sau costume, care execută mișcări haotice pe sunetele caracteristice ale budots.