Mai multe piese de la Fisz Emade Tworzywo
Mai multe piese de la Mateusz Krautwurst
Versuri și traducere
Original
Język to ruch, choć na tak wiele zjawisk nie mamy słów języka.
To dlatego jest poezja, dlatego jest muzyka. Wysokość dźwięku, tempo i dynamika.
Zapisane kartki wyrazistym charakterem pisma, bo jesteśmy niecierpliwi.
Dzień jak co dzień, a ja słucham muzyki. Ty rozwiązujesz krzyżówki, bo słowa są jak nuty.
Pisemne ślady, a my jak znikające punkty i nasze rytuały.
Podekscytowani czytamy książki, wypijając hektolitry kawy. Zakreślamy ulubione frazy.
Książki, co z człowieka robią człowieka. Otwierają światy, zaświaty dla żywych i zmarłych.
Mamy uszy otwarte na każdy dźwięk. Póki są dźwięki, śmierć nie istnieje. Muzyka na weselach i pogrzebach.
A teraz plączemy się bez map, bez instrukcji.
Jesteśmy bezszelestni jak duchy. Wywlekamy uczucia jak lekarz nerwy spod skóry. Duchy.
Mamo, witaj w domu.
Bo cisza jest bezmierna.
Ruch, ruch. Język to ruch.
Tęsknota jest bezmierna.
Ruch, ruch. Język to ruch.
Cisza jest bezmierna.
Wrażliwi na światło, światłoczuły. Wykonujemy chaotyczne ruchy jak molekuły.
Parujemy jak duchy. Wibrujemy jak dźwięki drumli. Kopiemy w powietrze.
Chciałbym o tyle rzeczy zapytać.
Pytać subtelnie, ale ciągle czuję się niezręcznie, bo nie wiem, jak radzić sobie ze stratą. Grzać serce.
Życzę Ci zdrowia przyjacielu, być zdrowym, bo życie jednak kiedyś się kończy, urywa.
A kiedy życie odkleja się od życia, zostają szafy pełne ubrań, przedmioty, płyty i książki. A życie toczy się dalej.
Słychać głosy z ulicy, gwar, a my próbujemy wziąć się w garść i parujemy jak warszawski rozgrzany beton, żeby zdążyć, zanim w mgnieniu oka nam uciekną nasze dni, nasze chwile. Tylko w dzieciństwie jesteśmy jakby nieśmiertelni.
A teraz życie się kurczy. Idzie drogą na skróty, choć robimy zręczny unik.
Duchy zagubione w miejskiej dżungli.
Mamo, witaj w domu.
Bo cisza jest bezmierna.
Ruch, ruch. Język to ruch.
Tęsknota jest bezmierna.
Ruch, ruch. Język to ruch.
Cisza jest bezmierna.
Plątanina myśli. Wokół nas światła Warszawy migają jak wspomnienia.
Duchy zgasną, ale na razie świecą. To musi nam wystarczyć. Kolega ze starych lat dzwoni.
Halo, halo! Czy coś się zmieniło? Nic się nie zmieniło odpowiadam.
Ale tak naprawdę zmieniło się wszystko, bo cisza jest bezmierna.
Mamo, witaj w domu.
Jak zwykle trochę tu nieposprzątane, porozrzucane ubranie pachnie mokrym psem. Uchylam szeroko okno. Wzbiera wiatr.
Witaj w domu, w naszym ogrodzie. Nie usłyszę cię już w moim telefonie. Szum w słuchawce.
Mówię coraz cichszym głosem. Ukrywamy łzy, zadzierając głowę. Duchy.
A tęsknota jest bezmierna jak przenikające ostrze. Nie będę tracił ani chwili.
Duchy. Duchy. Duchy. Duchy. Duchy. Duchy. Duchy. Duchy. Duchy.
Bo cisza jest bezmierna.
Ruch, ruch. Język to ruch.
Tęsknota jest bezmierna.
Ruch, ruch. Język to ruch.
Cisza jest bezmierna.
Traducere în română
Limba este mișcare, deși nu avem cuvinte pentru atâtea fenomene.
De aceea există poezie, de aceea există muzică. Pitch, tempo și dinamică.
Paginile sunt scrise de mână clar pentru că suntem nerăbdători.
E ca orice altă zi și ascult muzică. Rezolvi cuvinte încrucișate pentru că cuvintele sunt ca notele.
Urme scrise și nouă ne plac punctele de fuga și ritualurile noastre.
Citim cărți entuziasmați și bem hectolitri de cafea. Încercuim frazele noastre preferate.
Cărți care fac o persoană dintr-o persoană. Ei deschid lumi și viața de apoi pentru vii și morți.
Avem urechile deschise la fiecare sunet. Atâta timp cât sunt sunete, nu există moarte. Muzica la nunti si inmormantari.
Și acum ne pierdem fără hărți, fără instrucțiuni.
Suntem tăcuți ca fantomele. Ne scoatem sentimentele ca un doctor ne smulge nervii de sub piele. Fantome.
Mamă, bine ai venit acasă.
Pentru că tăcerea este incomensurabilă.
Mișcare, mișcare. Limba este mișcare.
Dorul este incomensurabil.
Mișcare, mișcare. Limba este mișcare.
Tăcerea este incomensurabilă.
Sensibilă la lumină, fotosensibilă. Facem mișcări haotice ca moleculele.
Ne împerechem ca niște fantome. Vibrăm ca sunetele peștilor evrei. Lovim în aer.
Aș vrea să întreb despre atâtea lucruri.
Să întreb subtil, dar încă mă simt stânjenit pentru că nu știu cum să fac față pierderii. Încălzește-ți inima.
Iti doresc multa sanatate, prietene, sa fii sanatos, pentru ca viata se termina in cele din urma.
Iar când viața se desprinde de viață, rămân dulapuri pline de haine, obiecte, discuri și cărți. Și viața continuă.
Auzim voci de pe stradă, de forfotă și încercăm să ne unim și să ne aburăm ca betonul fierbinte în Varșovia pentru a trece înainte ca zilele noastre, momentele noastre, să ne scape cât ai clipi. Abia în copilărie suntem nemuritori.
Și acum viața se micșorează. El ia o scurtătură, chiar dacă ne eschivăm cu pricepere.
Fantome pierdute în jungla urbană.
Mamă, bine ai venit acasă.
Pentru că tăcerea este incomensurabilă.
Mișcare, mișcare. Limba este mișcare.
Dorul este incomensurabil.
Mișcare, mișcare. Limba este mișcare.
Tăcerea este incomensurabilă.
O încurcătură de gânduri. În jurul nostru, luminile Varșoviei fulgeră ca niște amintiri.
Spiritele se vor estompa, dar deocamdată strălucesc. Acest lucru trebuie să fie suficient pentru noi. Sună un vechi prieten.
Salut, salut! S-a schimbat ceva? Nu s-a schimbat nimic, răspund.
Dar, de fapt, totul s-a schimbat, pentru că tăcerea este incomensurabilă.
Mamă, bine ai venit acasă.
Ca de obicei, locul este cam neîngrijit, iar hainele împrăștiate miroase a câine ud. Deschid larg fereastra. Vântul se ridică.
Bun venit acasă, în grădina noastră. Nu te voi mai auzi pe telefonul meu. Zgomot în cască.
Vorbesc cu o voce din ce în ce mai liniştită. Ne ascundem lacrimile înclinând capul. Fantome.
Iar dorul este la fel de nemăsurat ca o lamă pătrunzătoare. Nu voi pierde o clipă.
Fantome. Fantome. Fantome. Fantome. Fantome. Fantome. Fantome. Fantome. Fantome.
Pentru că tăcerea este incomensurabilă.
Mișcare, mișcare. Limba este mișcare.
Dorul este incomensurabil.
Mișcare, mișcare. Limba este mișcare.
Tăcerea este incomensurabilă.