Mai multe piese de la Loquillo
Descriere
Bas electric: Alfonso Alcalá
Voce: Ana García Perrote
Voce: Carlotta Cosials
Tastaturi: Gabriel Casanova
Voce recomandate: Hinds
Cor: Igor Paskual
Chitară electrică: Igor Paskual
Trompeta: Iván del Castillo
Inginer mixaj: Jordi Solé
Cor, Percuție: Josu García
Chitară electrică: Josu García
Producator: Josu García
Tobe: Lauren Castagnet
Voce: Loquillo
Necunoscut: Luis Bravo
Scriitor: José María Sanz
Scriitor: Sabino Méndez
Versuri și traducere
Original
¿Qué es lo que brilla en tus ojos? Quizá si vas a llorar.
¿Emoción o es tristeza lo que no te deja hablar? No te puedo ofrecer nada que consuele tu dolor.
Siempre estoy junto a la puerta, no me hagas decirte adiós.
Tengo solo una guitarra, tengo solo una canción.
Para poder explicarme hice una banda de rock.
Pero tú tienes por suerte un arma que es: mírame así, sonríe.
Este siglo que vivimos y que verá nuestro fin, desfila por las esquinas tan tonto que -hace reír.
-Con sus payasos que gritan, profetas de salón. Bajo el botón del volumen, que se ahoguen en azul.
Tengo solo una guitarra, tengo solo una canción.
No te puedo ofrecer nada que consuele tu dolor.
Y una forma de reírnos es como hacer el amor, sin que sea necesario tener que inventarse un Dios.
Tienes por suerte un arma que es: mírame así, sonríe.
Pero tú tienes por suerte un arma que es: mírame así, sonríe.
Me río de las tendencias, me río, me río de los profetas.
Me río de las estrellas, me río, me río de las cadenas.
Bajo tu vestido no hay sitio, no hay aire.
Seguro que hay un hueco donde -acomodarme.
-Si buscas refugio donde resguardarte, yo tengo la risa que puede aliviarte.
Traducere în română
Ce este ceea ce strălucește în ochii tăi? Poate dacă ai de gând să plângi.
Este emoția sau tristețea care nu te lasă să vorbești? Nu vă pot oferi nimic care să vă liniștească durerea.
Sunt mereu lângă uşă, nu mă face să-mi iau rămas bun.
Am o singură chitară, am o singură melodie.
Ca să mă explic, am făcut o trupă rock.
Dar, din fericire, ai o armă care este: uită-te așa la mine, zâmbește.
Acest secol în care trăim și care ne va vedea sfârșitul, defilează pe la colțuri atât de stupide încât te face să râzi.
-Cu clovnii lor care țipă, profeții de salon. Sub butonul de volum, se îneacă în albastru.
Am o singură chitară, am o singură melodie.
Nu vă pot oferi nimic care să vă liniștească durerea.
Și un mod de a râde este ca a face dragoste, fără a fi nevoie să inventezi un Dumnezeu.
Noroc că ai o armă care este: uită-te așa la mine, zâmbește.
Dar, din fericire, ai o armă care este: uită-te așa la mine, zâmbește.
Râd de tendințe, râd, râd de profeți.
Râd de stele, râd, râd de lanțuri.
Sub rochia ta nu e loc, nu e aer.
Cu siguranță există un loc unde să mă potrivească.
-Dacă ești în căutarea unui refugiu pentru a te proteja, am râsul care te poate ușura.