Mai multe piese de la Pan Savyan
Mai multe piese de la Julia Kamińska
Descriere
Lansat pe: 2026-02-13
Versuri și traducere
Original
W tej gęstej nocnej mgle czekam na ostatni tramwaj.
Chciałbym jechać do ciebie, ale muszę jechać dalej.
Jak tym razem się poczuję, gdy minę twój przystanek?
Czy w środku będzie łatwiej, czy może nadal tak samo?
Na skrzyżowaniu naszych dróg, w pachnącym bzem powietrzu, nasz pocałunek został sam. Jak sobie radzi tam bez nas?
Na skrzyżowaniu naszych dróg, może wciąż on na nas czeka.
Nie można go zabrać samego, niestety, nie można go zabrać bez ciebie.
Za oknem czarne nic, pojechały spać tramwaje.
Za rogiem dawno znikł ten kiedyś zwany pożądaniem.
Kiedy w ciszy się zanurzę, wspomnienie zmieni przestrzeń.
I świat zapachnie znowu bzem, chociaż od dawna jest -jesień.
-Na skrzyżowaniu naszych dróg, w pachnącym bzem powietrzu, nasz pocałunek został sam.
Jak sobie radzi tam bez nas? Na skrzyżowaniu naszych dróg, może wciąż on na nas czeka.
Nie można go zabrać samego, niestety, nie można go zabrać bez ciebie.
Mruga jedynie światło żółte.
Zbliża się czas trudnych decyzji.
Kiedy wszędzie było zielone, my tego niestety nie doceniliśmy.
Na skrzyżowaniu naszych dróg, w pachnącym bzem powietrzu, nasz pocałunek został sam.
Jak sobie radzi tam bez nas? Na skrzyżowaniu naszych dróg, może wciąż on na nas czeka.
Nie można go zabrać samego, niestety, nie można go zabrać bez ciebie.
Traducere în română
În această ceață deasă de noapte aștept ultimul tramvai.
Aș vrea să merg la tine, dar trebuie să continui.
Cum mă voi simți de data asta când trec pe lângă oprirea ta?
Va fi mai ușor în interior sau va fi tot la fel?
La răscruce de drumuri ale noastre, în aerul parfumat de liliac, sărutul nostru a rămas singur. Cum se descurcă acolo fără noi?
La răscrucea drumurilor noastre, poate că încă ne așteaptă.
El nu poate fi luat singur, din păcate nu poate fi luat fără tine.
Nu e nimic negru în afara ferestrei, tramvaiele s-au culcat.
Cea numită odată poftă a dispărut de mult după colț.
Când mă cufund în tăcere, amintirea va schimba spațiul.
Și lumea va mirosi din nou a liliac, deși este toamnă de mult.
-La răscruce de drumuri ale noastre, în aerul parfumat de liliac, sărutul nostru a rămas singur.
Cum se descurcă acolo fără noi? La răscrucea drumurilor noastre, poate că încă ne așteaptă.
El nu poate fi luat singur, din păcate nu poate fi luat fără tine.
Doar lumina galbenă clipește.
Se apropie vremea deciziilor dificile.
Când totul era verde, din păcate nu l-am apreciat.
La răscruce de drumuri ale noastre, în aerul parfumat de liliac, sărutul nostru a rămas singur.
Cum se descurcă acolo fără noi? La răscrucea drumurilor noastre, poate că încă ne așteaptă.
El nu poate fi luat singur, din păcate nu poate fi luat fără tine.