Mai multe piese de la La Oreja de Van Gogh
Descriere
Interpret asociat, Producător: La Oreja de Van Gogh
Compozitor, textier: Amaia Montero
Versitor, compozitor: Xabi San Martín
Versitor, compozitor: Álvaro Fuentes
Compozitor, textier: Haritz Garde
Compozitor, textier: Pablo Benegas
Producator: Nigel Walker
Versuri și traducere
Original
El tiempo ha pintado las calles del mismo color, y tú te defiendes del hambre con una sonrisa y amor.
Las casas parece que miran pidiendo perdón, y todo comienza a bailar cuando ya no vigila el sol.
Quiero escuchar tu voz cantando en un mundo mejor.
Quiero encontrarte a ti sonriendo a la vida si no te sonríe ella a ti.
Dime, niña de ojos tristes, ¿recuerdas aquel viejo barco que tanto quisiste?
Donde tú y el mar hablabais de libertad, de una escalera a la luna, quizá, de un mundo que no deje nunca de hacernos soñar.
Los coches se arrastran dejando detrás un olor que ahoga a turistas sin alma bebiendo en sus vasos de ron.
Un niño pregunta si la libertad es así, y suena una vieja habanera que le cuenta un cuento sin fin.
Quiero escuchar tu voz cantando en un mundo mejor.
Quiero encontrarte a ti sonriendo a la vida si no te sonríe ella a ti.
Dime, niña de ojos tristes, ¿recuerdas aquel viejo barco que tanto quisiste?
Donde tú y el mar hablabais de libertad, de una escalera a la luna, quizá, de un mundo que no deje nunca de hacernos soñar.
Ah, no digas nada, solo es un ángel jugando a vivir.
Vuelve a sonreír por mí.
Por eso, dime, niña de ojos tristes, ¿recuerdas aquel viejo barco que tanto quisiste?
Donde tú y el mar hablabais de libertad, de una escalera a la luna, quizá, de un mundo que no deje nunca de hacernos soñar.
Traducere în română
Timpul a vopsit străzile în aceeași culoare, iar tu te aperi de foame cu zâmbet și dragoste.
Casele par să caute iertare, iar totul începe să danseze când soarele nu mai vede.
Vreau să-ți aud vocea cântând într-o lume mai bună.
Vreau să te găsesc zâmbind vieții dacă nu îți zâmbește.
Spune-mi, fată cu ochi triști, îți aduci aminte de barca aceea veche pe care o iubeai atât de mult?
Unde tu și marea vorbea despre libertate, despre o scară către lună, poate, despre o lume care nu încetează să ne facă să visăm.
Mașinile se târăsc în urmă, lăsând în urmă un miros care îi îneacă pe turiștii fără suflet care beau din paharele lor de rom.
Un copil întreabă dacă libertatea este așa, iar o bătrână din Havana se joacă spunându-i o poveste fără sfârșit.
Vreau să-ți aud vocea cântând într-o lume mai bună.
Vreau să te găsesc zâmbind vieții dacă nu îți zâmbește.
Spune-mi, fată cu ochi triști, îți aduci aminte de barca aceea veche pe care o iubeai atât de mult?
Unde tu și marea vorbea despre libertate, despre o scară către lună, poate, despre o lume care nu încetează să ne facă să visăm.
Oh, nu spune nimic, e doar un înger care se joacă la viață.
Zâmbește din nou pentru mine.
De aceea, spune-mi, fată cu ochi triști, îți aduci aminte de barca aceea veche pe care ai iubit-o atât de mult?
Unde tu și marea vorbea despre libertate, despre o scară către lună, poate, despre o lume care nu încetează să ne facă să visăm.