Mai multe piese de la Sebastian Yatra
Descriere
Vocalist: Sebastián Yatra
Vocal: Mi Papá
Producător, inginer de înregistrare: Andrés Torres
Producător, inginer de înregistrare: Mauricio Rengifo
Producator: Esteban Obando
Inginer de amestecare: Elephantul
Inginer de masterat: Tom Norris
Inginer de înregistrare: Andrés Guerrero Ruiz
Asistent de producție, inginer de înregistrare: Felipe Contreras
A&R: Aldo Gonzalez
A și Rcoordonator: Santiago Acebal
A și Radministrator: Rodolfo Ramos
Studio: Eagle Pop Studios, Los Ángeles, CA
Altul: Samuel Vergara
Compozitor Versitor: Silvio Rodriguez Dominguez
Versuri și traducere
Original
-¿Ya? ¿Estamos? -Listo.
Me da un poquito de café para despertar.
Vamos a darle con sentimiento, con amor, con ese corazón que, que tenés. ¡Hombre!
Una mujer se ha perdido, conocer el delirio y el polvo.
Se ha perdido esta bella locura, su breve cintura debajo de mí.
Se ha perdido mi forma de amar, se ha perdido mi huella en su mar.
Veo una luz que vacila y promete dejarnos a oscuras.
Veo un perro ladrando a la luna como otra figura que recuerda a mí.
Veo, mas veo que no me halló. Veo, mas veo que se perdió.
La cobardía es asunto de los hombres, no de los amantes.
Los amores cobardes no llegan a amores ni a historias, se quedan allí.
El recuerdo los puede salvar, el mejor orador conjugar.
Una mujer innombrable huye como una gaviota y yo rápido seco mis botas, blasfemo una nota y apago el -reloj.
-Que me tenga cuidado el amor, que le puedo cantar su canción.
Una mujer con sombrero, como un cuadro del viejo Chagall, corrompiéndose al centro del miedo. Y yo, que no soy bueno, me puse a llorar.
Pero entonces lloraba por mí y ahora lloro por verla morir.
Pero entonces lloraba por mí y ahora lloro por verla morir.
-¿Qué tal? ¡Sí! Listo. ¡Vamos! -Muy buena.
-¿Qué dice, qué dice Harikrisma? -Ah, ça va.
¿Eh? Ça va, ça va, sí.
Traducere în română
-Deja? Suntem? -Gata.
Îmi dă puțină cafea să mă trezesc.
Să-i dăm cu simțire, cu dragoste, cu acea inimă pe care o ai. Om!
O femeie este pierdută, cunoscând delirul și praful.
I-a ratat această nebunie frumoasă, talia ei scurtă de sub mine.
S-a pierdut felul meu de a iubi, s-a pierdut amprenta mea pe marea ei.
Văd o lumină care clătină și promite să ne lase în întuneric.
Văd un câine lătrând la lună ca o altă figură care îmi amintește de mine.
Văd, dar văd că nu m-a găsit. Văd, dar văd că s-a pierdut.
Lașitatea este o chestiune pentru bărbați, nu pentru îndrăgostiți.
Iubirile lași nu devin iubiri sau povești, ele rămân acolo.
Memoria le poate salva, cel mai bun conjugat de difuzor.
O femeie de nespus fuge ca un pescăruș și îmi usuc repede ghetele, hulesc un bilet și opresc ceasul.
-Fie ca dragostea să aibă grijă de mine, pot să-ți cânt cântecul.
O femeie cu pălărie, ca un tablou al bătrânului Chagall, corupând până în centrul fricii. Și eu, care nu sunt bun, am început să plâng.
Dar apoi a plâns pentru mine și acum plâng să o văd murind.
Dar apoi a plâns pentru mine și acum plâng să o văd murind.
-Ce mai faci? Da! Gata. Haide! -Foarte bun.
-Ce spune Harikrisma, ce spune Harikrisma? -Ah, asta e.
Hei? Ça va, ça va, da.