Los Afortunados

Lumea stă pe loc în așteptare, ca înainte de o inspirație profundă la un concert, când încă nu a fost cântată prima notă, dar este deja clar că ceva se va întâmpla. Totul din interior vibrează în unison cu acest sentiment: parcă inima și-a amintit de ce bate, de fapt. În cântec nu este suferință și nici credință, ci o acceptare liniștită a destinului, unde chiar și durerea devine parte a unei minuni luminoase. Fiecare cuvânt sună ca o mărturisire fără destinatar: doar un strigăt din mulțime, care se transformă brusc într-un cântec. Ea îmbrățișează, alină, arde ușor și lasă o senzație ciudată, ca și cum cineva ar fi luat o greutate de pe umeri, dar fără să ceară permisiunea. Și în timp ce totul în jur privește, judecă, salvează și minte, în interior rămâne un singur sentiment simplu: așteptarea, pentru că, se pare, pentru o astfel de întâlnire s-a născut.