Tú Y Yo Contra Los Demás

Uneori ziua se desfășoară atât de prost încât până și cafeaua se teme să se amestece. Totul îmi scapă din mână, gândurile se ceartă între ele, iar starea mea de spirit este undeva între „ar trebui să mă adun” și „lăsați-mă în pace”. Dar undeva pe fundal, un ritm ușor trosnește, te apucă de guler și te trage în sus, acolo unde poți răsufla. În acest sunet există o tandrețe încăpățânată. De parcă cineva s-a săturat să se plângă, și-a suflecat mânecile și a început să planteze flori direct în nisip. Măcar să crească frumos. Și, într-adevăr, nu totul este atât de rău. Chiar dacă ziua a fost de rahat, chiar dacă stelele tac, tot se găsește cineva care să spună: „Ei, mai încercăm o dată?”