Tout a changé (Rien n'a changé)

Timpul a trecut ca un tren la care s-a uitat să închidă fereastra - părul s-a zburlit, dar în interior totul este la fel. Același râs în voce, același gest stângaci cu mâna când nu știi cum să-ți ascunzi bucuria. Doar că acum rochia e puțin mai scumpă, cafeaua e puțin mai amară, iar conversațiile sunt mai blânde și mai rare. Dar râsul e încă acela după care îl poți recunoaște chiar și într-o mulțime. E un pic ciudat cât de ușor se schimbă totul în jur - orașele, obiceiurile, fețele de pe ecranul telefonului. Și în interior parcă a rămas acea fetiță care încă mai crede în onestitate și în apelurile „doar așa”. Și, poate, acesta este adevărata minune a maturizării - să nu te pierzi pe tine însuți, chiar dacă a trebuit să schimbi aproape tot restul.