Pica Pica 2

Aici e simplu - picioarele știu singure ce să facă. Nici cuvinte complicate, nici filosofie, doar bucurie pură într-un ritm în care soarele pare să sară de pe umăr pe umăr. Vântul de est, condimentat cu nebunia insulară, împinge în cerc o singură dorință: să te miști până când aerul se termină, până când lumea devine o singură pistă de dans uriașă. Fiecare „sayang” pare să facă cu ochiul - parcă spunând: nu te gândi, doar trăiește, cât timp tobele mențin pulsul. Aici nimeni nu te întreabă ce simți - totul se vede deja după modul în care se mișcă umărul, cum râd degetele. Nona dansează, iar cu ea dansează întreaga geografie a țării, unde căldura se lipește de piele, dar este plăcut, pentru că viața aici nu este despre „trebuie”, ci despre „încălzește-te și rotește-te”. Cântecul este ca o petrecere pe plajă, unde nucile de cocos cad în ritm, iar seara miroase a mare și libertate. Un pic de nebunie, un pic de flirt - și dintr-o dată realizezi că fericirea poate suna la orice frecvență, atâta timp cât este puternic și cu zâmbetul pe buze.