Апероль

Memoria, ca un telefon vechi, uneori prinde semnal, alteori nu. Pare că toate parolele către sentimente sunt deja salvate, iar apoi, brusc, apare din nou„introducere incorectă”. Și totul începe de la început: recunoaștere prudentă, zâmbete stânjenite, de parcă nu ar fi existat sute de conversații, cântece comune și nopți nedormite. E amuzant, dar tocmai în asta constă magia – de fiecare dată e ca o actualizare a sistemului, în care bug-urile nu sunt reparate, ci pur și simplu învățăm să trăim cu ele.

Iubirea aici nu e despre drame și„pentru totdeauna”, ci despre un„din nou” constant. Despre dansul sub neon și parolele arse, despre resentimente uitate și nopți în care chiar și apocalipsa pare ceva romantic. Totul se prăbușește - în afară de obiceiul de a ne cunoaște din nou, ca și cum ar fi pentru prima dată, și de a ne arunca cu capul în această casă, fără a verifica adâncimea.