CAOS

E frig, dar și cald în același timp: ritmul bate ca ploaia pe asfalt, iar dintr-o dată soarele străpunge norii. În text se regăsește formula sinceră a maturizării: frig → durere → creștere. Presiunea cronometrului, un pas înapoi - și o aruncare precisă în ultimul moment. Flăcări peste tot, dar ringul de dans transformă chiar și cea mai rece noapte într-un foc de tabără.

Ironia este aici blândă, aproape afectuoasă:„aruncă înapoi, până când problemele vor fi uitate”. Gustul dulce al unei catastrofe distractive - unde distrugerea și creația dansează cot la cot, ca două părți ale aceluiași impuls. Mai bine să înțepenească decât să pălească: culoarea se alege la pipăit, între dungi albe și vise albastre. Și fiecare refren parcă amintește - ploaia va trece, iar lumina va străpunge din nou norii.