Lárgate

În cameră se află un arsenal improvizat de sentimente: un topor nefolosit, o sticlă de otravă în bar și un pistol care este curățat cu dragoste, ca și cum ar fi o jucărie pufoasă. Toate acestea par a fi expuse pe raft lângă o pernă moale pentru îmbrățișări - o contradicție care, în același timp, gâdilă și înțeapă. Starea de spirit a cântecului este teatrală și ironică, ca un cântec de leagăn răutăcios, cântat în somn.

În cuvinte trăiește o cruzime precisă - un playlist: planul de răzbunare este descris cu sensibilitate și umor, iar fotografia de pe perete devine ținta săgeților. Gelozia se transformă în decor interior, distrugerea - în ritual, iar promisiunea a zece mii de moduri - în hiperbolă, pentru a vorbi despre propria supărare într-un mod uman, amuzant și puțin înfricoșător.

Această senzație este o însemnare din jurnal, unde sarcasmul coexistă cu căldura, iar dorința de a dispărea din câmpul vizual al celuilalt este împachetată într-un ambalaj melodramatic. Melodia parcă zâmbește printre dinți: dureros, ascuțit și cu o bucurie tăcută a eliberării.