Mai multe piese de la Cooks
Mai multe piese de la shhieda
Mai multe piese de la DOPEHOUSE
Descriere
Uneori, viața este ca o alergare pe scările unei case vechi: sus-jos, pe trepte uzate, cu adidași grei și cu convingerea că toate acestea sunt necesare pentru un anumit scop. Aici nu există strălucire, nu există„succes”, dar există noaptea, când orașul doarme, iar în cap se învârte din nou gândul„trebuie să mergi mai departe”. Pare că totul este la fel – aceeași priveliște de la fereastră, aceeași scară –, dar în interior se află deja un întreg univers de oboseală, mândrie și căldură față de cei pentru care te ții.
Undeva între„prea mult timp” și„încă o dată” vine conștientizarea: libertatea nu este fugă, ci abilitatea de a rămâne tu însuți când lumea se prăbușește sub picioare. Și chiar dacă armura e uzată, iar credința se bazează pe încăpățânare, tot mergi înainte. Pentru că atâta timp cât în interior arde o mică flacără, înseamnă că totul nu e în zadar.
Versuri și traducere
Original
Postawiłem wszystko tu na jedną kartę. Za długo szliśmy w tych za dużych butach.
Znam cenę ambicji, gdy miesza się z fałszem. Mijamy codziennie prawdę.
Milion neuronów wysyła mi znak ten.
Uwierz znów w siebie, nawet gdy sumienie zawiąże na szyi kokardę. Na czwartym piętrze w osiedlowym bloku, nie w apartamentach.
Tu chodzi o spokój. Wierzyłem mocno, że mam w życiu misję.
Mój kierunek dla wielu był solą w oku. Nie idę za tłumem, w stronie od pokus. Za długo traciłem na cele fokus.
Gdy życie prywatne mi leży na boku, wyrzucę to z siebie dla tych paru osób, co mają jak ja.
Inaczej nie umiem, to ADHD. Nocą nie mogę spać.
Ulice są puste.
Mam jeden kierunek, zaprowadzi nas, by jeszcze raz poczuć wolność w innych miejscach.
Widok się zmienił po latach wędrówki. Na twoje sentencje dawno nie mam miejsca.
Napełnię studnię dla bliskich, wybudujemy im schron, zanim nas porwie codzienność.
Zapomnij o trudach. Za długi mam lot. Nocą zamykamy licznik.
Jedyny reset na całe to zło. Dumny, bo w środku mam bliskich. To zero trzy trzy. Leci to w blok.
Zanim runie mój świat, zostawię po sobie znak.
Za długo szukamy wiatru na alejach strat. Widok się zmienił sprzed lat. Dzisiaj to ty możesz stać tu.
Chyba nie, chyba nie, chyba nie czuję nic poza tym, że cię mam.
Na sobie zbroja, którą chowam tak od lat.
Może nie świecę pośród innych. Jestem sam.
Całkiem sam.
Nigdy nie przestałem wierzyć. Do końca tej misji postawiłem, że nam się uda.
Mając trzy grosze na koncie manifestowałem, by z życia wyrzucić umiar.
Przez tamte lata chłonęliśmy ideologie przelane przez ojca i wuja.
Ograniczenia, co zostały w głowie, są przykute do nas jak stalowa kula.
Dlatego w górze dwa palce. W każdym kierunku mam dom.
Zabrałem siebie na spacer i tak od dekady żyjemy tym wciąż.
Biegiem po życiowej planszy. Każdy ruch cenny jak wygrany los.
Z bieda zdążyliśmy na zachód, mimo że chmury nam zakryły drogę. Yo.
Napełnię studnię dla bliskich. Wybudujemy im schron, zanim nas porwie codzienność.
Zapomnij o trudach. Za długi mam lot. Nocą zamykamy licznik.
Jedyny reset na całe to zło. Dumny, bo w środku mam bliskich. To zero trzy trzy.
Zanim runie mój świat, zostawię po sobie znak.
Za długo szukamy wiatru na alejach strat. Widok się zmienił sprzed lat. Dzisiaj to ty możesz stać tu.
Chyba nie, chyba nie. Chyba nie czuję nic poza tym, że cię mam.
Na sobie zbroja, którą chowam tak od lat.
Może nie świecę pośród innych. Jestem sam.
Całkiem sam.
Jestem sam.
Chyba nie. Chyba nie. Chyba nie. Jestem sam. Chyba nie.
Chyba nie. Chyba nie
Traducere în română
Am pus totul pe o singură carte aici. Ne plimbăm de prea mult timp în acești pantofi prea mari.
Știu prețul ambiției atunci când este amestecat cu minciună. Transmitem adevărul în fiecare zi.
Un milion de neuroni îmi trimit acest semnal.
Crede din nou în tine, chiar și atunci când conștiința îți leagă un arc în jurul gâtului. La etajul patru al unui complex de locuințe, nu apartamente.
Este vorba despre pace. Am crezut cu tărie că am o misiune în viață.
Maiorul meu a fost un ghimpe în coasta multor oameni. Nu urmăresc mulțimea, departe de ispită. Mi-am pierdut concentrarea asupra obiectivelor mele prea mult timp.
Când viața mea privată va fi pe o parte, voi lăsa totul să iasă pentru acei puțini oameni care au ceva ca mine.
Altfel nu pot, este ADHD. Nu pot dormi noaptea.
Străzile sunt goale.
Am o singură direcție, ne va face să simțim din nou libertate în alte locuri.
Vederea s-a schimbat după ani de rătăcire. Nu am mai avut loc pentru propozițiile tale de multă vreme.
Voi umple o fântână pentru cei dragi, le vom construi un adăpost înainte ca viața de zi cu zi să ne ia.
Uită de greutăți. Zborul meu este prea lung. Închidem tejgheaua noaptea.
Singura resetare pentru tot acest rău. Mândră pentru că am pe cei dragi înăuntru. Asta înseamnă zero trei trei. Se duce la scurgere.
Înainte ca lumea mea să se prăbușească, voi lăsa o urmă.
Căutăm vânt pe căile pierderii de prea mult timp. Viziunea s-a schimbat față de ani în urmă. Astăzi poți sta aici.
Nu cred, nu cred, nu cred că simt nimic decât că te am pe tine.
Port o armură pe care am ascuns-o de ani de zile.
Poate că nu strălucesc printre alții. Sunt singur.
Tot singur.
Nu am încetat niciodată să cred. Până la sfârșitul acestei misiuni, am făcut pariu că vom reuși.
Cu trei cenți în cont, m-am manifestat să elimin moderația din viața mea.
În acei ani, am absorbit ideologiile transmise de tatăl și unchiul nostru.
Limitările care ne rămân în capul nostru sunt legate de noi ca o minge de oțel.
De aceea două degete sus. În toate direcțiile am o casă.
M-am plimbat și o trăim de un deceniu.
Alergând pe tabla vieții. Fiecare mișcare este la fel de valoroasă ca un bilet câștigător.
Abia am ajuns spre vest, deși norii ne acopereau drumul. Eu.
Voi umple fântâna pentru cei dragi. Le vom construi un adăpost înainte ca viața de zi cu zi să ne ia departe.
Uită de greutăți. Zborul meu este prea lung. Închidem tejgheaua noaptea.
Singura resetare pentru tot acest rău. Mândră pentru că am pe cei dragi înăuntru. Asta înseamnă zero trei trei.
Înainte ca lumea mea să se prăbușească, voi lăsa o urmă.
Căutăm vânt pe căile pierderii de prea mult timp. Viziunea s-a schimbat față de ani în urmă. Astăzi poți sta aici.
Probabil că nu, probabil că nu. Nu cred că simt nimic decât că te am pe tine.
Port o armură pe care am ascuns-o de ani de zile.
Poate că nu strălucesc printre alții. Sunt singur.
Tot singur.
Sunt singur.
Eu nu cred acest lucru. Eu nu cred acest lucru. Eu nu cred acest lucru. Sunt singur. Eu nu cred acest lucru.
Eu nu cred acest lucru. Eu nu cred acest lucru