Get Down

Parcă cineva ar fi oprit gravitația și ar fi pornit un stroboscop. Totul în jur pulsează, ca și cum inima orașului ar fi decis să bată în ritmul basului. La început, este doar o legănare, o ușoară aluzie la mișcare, apoi nu mai există cale de întoarcere. Picioarele știu singure unde să meargă, corpul s-a înțeles de mult cu muzica, iar mintea, undeva în spatele barului, încearcă să-și amintească de ce este nevoie de control.

Ritmul cade, ca un lift fără butoane, și toți zboară în jos de bunăvoie, cu entuziasm, strigând„încă!”. În această cădere nu există frică, ci doar plăcerea pură de a nu gândi, de a nu compara, de a nu frâna. Pur și simplu să urmezi sunetul care curăță mintea de gândurile inutile și lasă un singur dor: get down.