Mai multe piese de la JBS
Descriere
Sunetul este rece, ca sticla pe care au căzut picături de ploaie, dar prin el se strecoară ceva cald și foarte încăpățânat. Cuvintele amintesc de un monolog interior, plin de îndoieli, în care greșelile te trag în jos, iar vocile străine devin prea puternice. Și totuși, în mijlocul acestei întunecimi fragile, se aude un„scriu mai departe” încăpățânat - ca și cum ar fi singura firicică care te ține să nu îngheți complet.
Piesa seamănă cu o scrisoare către sine însuși din viitor: sinceră, puțin severă, dar cu speranța că totuși vei ajunge la lumină. În fiecare strofă se dă o luptă între sentimentul de„insuficiență” și promisiunea tăcută că vor veni vremuri mai bune. De aceea, în ea se regăsește atât de multă durere recognoscibilă și, în același timp, o ciudată consolare: a fi imperfect nu este o condamnare, ci un drum.
Versuri și traducere
Original
Ich bin nichts ohne diese Stromschläge in mein Kopf. Dieser Riss aus dem
Wasserströmen auf dem Boden Tropf.
Komm von viel zu vielen Fehlern, nehm ich ein und immer noch.
Lass mich verleiten zu verzweifelt aufgesetzten Höflichkeiten. Wegen meinen
Unsicherheiten würd ich lieber wieder schweigen.
Doch ich weiß, in jeder Stille bleibt zu viel Platz, um zu versinken in der Dunkelheit. Vielleicht übertreib ich.
Vielleicht reicht die Zeit nicht. Der Weg ist zu steinig, um zu gewinnen.
Und ja, es zerreißt mich zu wissen, ich reich nicht, wie ich bin.
Ihr habt mich kalt gemacht. Meine Finger langsam blau. Doch ich schreibe noch.
Aus dem Himmel fällt das Grau, deckt die Zweifel ab.
Meine Sinne sind verstaubt, nichts gefühlt, alles taub. Unterkühlt, meine Haut, ihr habt sie kalt gemacht.
Meine Finger langsam blau. Doch ich schreibe noch. Neue Stimmen viel zu laut.
Deshalb bleib ich wach.
Meine Sinne sind verstaubt, nichts gefühlt, alles taub. Unterkühlt, meine
Haut, ihr habt sie kalt gemacht.
Projiziere jede Krise auf den Fakt, dass ich mich ständig in mir selbst verliere.
Halluziniere. Ist das echt oder Vergangenheit?
Sind die Gefühle noch valide? Hab kein Glück verdient und werd ich zurückgedreht.
Pure Illusion von nie gefühlten Emotionen.
Wenn ich knapp über dem Boden flieg, dann nur, weil mich nichts nach oben zieht. Yeah. Vielleicht übertreib ich.
Vielleicht reicht die Zeit nicht. Der Weg ist zu steinig, um zu gewinnen.
Und ja, es zerreißt mich zu wissen, ich reich nicht, wie ich bin.
Ihr habt mich kalt gemacht.
Meine Finger langsam blau. Doch ich schreibe noch.
Aus dem Himmel fällt das Grau, deckt die Zweifel ab.
Meine Sinne sind verstaubt, nichts gefühlt, alles taub. Unterkühlt, meine
Haut, ihr habt sie kalt gemacht.
Meine Finger langsam blau. Doch ich schreibe noch. Neue Stimmen viel zu laut.
Deshalb bleib ich wach. Meine Sinne sind verstaubt, nichts gefühlt, alles taub.
Unterkühlt, meine Haut, ihr habt sie kalt gemacht.
Ihr habt mich kalt gemacht.
Kalt gemacht.
Ihr habt mich kalt gemacht.
Traducere în română
Nu sunt nimic fără aceste șocuri electrice în capul meu. Această fisură de la
Juri de apă care se scurg pe podea.
Vin din mult prea multe greseli, iau si inca.
Lasă-mă să te ispitesc în plăcere false cu disperare. Din cauza mea
Aș prefera să tac în privința nesiguranțelor mele.
Dar știu că în fiecare tăcere este prea mult spațiu pentru a te scufunda în întuneric. Poate exagerez.
Poate că nu este suficient timp. Drumul este prea stâncos pentru a câștiga.
Și da, mă rupe să știu că nu sunt bogat așa cum sunt.
M-ai răcit. Degetele mele devin încet albastre. Dar tot scriu.
Cenușiul cade din cer, acoperind îndoielile.
Simțurile mele sunt prăfuite, nu simt nimic, totul este amorțit. Mi-ai răcit pielea, mi-ai răcit.
Degetele mele devin încet albastre. Dar tot scriu. Voci noi mult prea tare.
De aceea stau treaz.
Simțurile mele sunt prăfuite, nu simt nimic, totul este amorțit. Hipotermic, mea
Skin, ai făcut-o să răcească.
Proiectează fiecare criză pe faptul că mă pierd în mod constant.
Halucinați. Este asta real sau trecut?
Sentimentele mai sunt valabile? Nu merit fericirea și voi fi întors.
Pură iluzie a emoțiilor nu a fost niciodată simțită.
Dacă zbor chiar deasupra solului, este doar pentru că nimic nu mă trage în sus. Da. Poate exagerez.
Poate că nu este suficient timp. Drumul este prea stâncos pentru a câștiga.
Și da, mă rupe să știu că nu sunt bogat așa cum sunt.
M-ai răcit.
Degetele mele devin încet albastre. Dar tot scriu.
Cenușiul cade din cer, acoperind îndoielile.
Simțurile mele sunt prăfuite, nu simt nimic, totul este amorțit. Hipotermic, mea
Skin, ai făcut-o să răcească.
Degetele mele devin încet albastre. Dar tot scriu. Voci noi mult prea tare.
De aceea stau treaz. Simțurile mele sunt prăfuite, nu simt nimic, totul este amorțit.
Mi-ai răcit pielea, mi-ai răcit.
M-ai răcit.
Făcută la rece.
M-ai răcit.