TWILIGHT!!!

Se pare că noaptea însăși este aici un adolescent capricios: într-o clipă jură că va fi eternă, iar în clipa următoare arde deja într-o flacără roșie. Totul este zgomotos, rapid, ca și cum timpul ar zbura pe role nebunești și ar striga în față:„Nu plânge, nu pleca, dansează în continuare!” Cuvintele serioase despre destin și eternitate se sparg de ritmul care cere un singur lucru: să trăiești până la răsărit, chiar dacă ochii sunt deja uscați de lacrimi și de lipsa somnului.

În această muzică există o dorință disperată de a reține clipa, care oricum va dispărea. Primăvara va înlocui vara, vara va înlocui toamna, și nu există nicio„noapte eternă” – în afară de cea pe care vrei să o prelungești cu încă un dans. Așa sună: ca un imn al efemerității, în care rugămințile„nu pleca” se transformă într-un cor puternic, iar viața însăși pătrunde pe ringul de dans cu strigătul„TWILIGHT!!!”.