Piramida

Nisipul sub picioare este fierbinte, aerul este dens de miraje, iar undeva în spate răsună corul sarcastic al sfinxurilor. Cuvintele se așează ca pietrele piramidelor: arogant, greu și cu o ușoară strălucire de aur la suprafață. Aici se regăsesc batjocura față de sărăcie, puterea autoproclamată și amenințările sincer comice - ca și cum vechile vrăji s-ar fi transformat într-o bătălie de rap.

În această poveste, Faraonul nu este o statuie într-un muzeu, ci un personaj viu, cu simțul umorului și mania măreției. El împarte cu ușurință blesteme și titluri, aruncă cu generozitate cu aur și aruncă cu noroi în aceeași secundă. Rezultă un amestec viu de epopee și balagan, unde„Cleopatra la psihiatru” sună la fel de organic ca un imn antic. Toate acestea seamănă mai mult cu un bal mascat pe sunetele tobelor decât cu o lecție de istorie – și în asta constă farmecul său special.

Muzică: Maciej Puchalski

Versuri: Przemek Kuchik

Mixaj și masterizare: Jørgen