ノンフィクションズ

Uneori, viața seamănă cu un meci de baseball: în loc de o plimbare liniștită, este un joc nesfârșit cu aruncări imprevizibile. Uneori ratezi, alteori e„afară!”, dar, din nu știu ce motiv, în interiorul tău există totuși entuziasmul de a ajunge la bază, chiar dacă cazi cu fața în praf. În astfel de momente, respirația e sacadată, mâinile sunt pline de vânătăi, bateria e descărcată, dar undeva, la marginea terenului, strălucește neapărat acea fâșie albastră de cer.

Este amuzant și emoționant – pentru că toată această agitație, cu greșeli, strigăte și sprijin reciproc, se transformă într-o adevărată dramă. Nu una inventată, nu una falsă, ci una vie, cu gust de sudoare și bucurie. Trebuie doar să dai volumul la„200%” și brusc înțelegi: stângăcia, lacrimile, inspirațiile și căderile sunt, de asemenea, parte a victoriei. Asta înseamnă că are sens să alergi mai departe, până când fluierul nu sună.