Mai multe piese de la Jay Wheeler
Mai multe piese de la Chris Lebron
Descriere
Ca și cum cineva ar fi rupt aerul în două și ar fi lăsat o margine aspră, de care se agață mereu gândurile. Cuvintele se revarsă ca pietricelele într-un pahar gol – răsunătoare, fără răspuns. Aici durerea nu este teatrală, ci tăcută, vâscoasă, de genul celei care începe să-ți zumzăie în urechi. Frica de întuneric și viitorul, care pare prea mare, se împletesc cu trecutul, ca două noduri pe aceeași frânghie.
Și în mijlocul acestui haos - încercarea de a nu te îneca: să-ți reamintești în șoaptă„lo estoy intentando”, să strigi în loc să taci, să te agăți de sunet ca de un colac de salvare. Muzica parcă a ascultat această furtună interioară și a transformat-o în ritm: obosit, răgușit, dar totuși viu. Piesa este despre faptul că, uneori, maturizarea nu inspiră, ci sufocă - dar chiar și acolo, în adâncuri, poți să respiri și să-ți auzi propria voce.
Producător: Estani
Versuri și traducere
Original
Na-na, na-na, na-na, na-na, na-na.
Me está costando respirar.
Es que el vacío no se puede llenar tan fácil.
Tal vez me estoy ahogando en el tal vez. Tal vez no me salió como esperaba.
Hay que amigarse con -la soledad. -Que alguien me diga cómo tengo que hacer.
Me está costando más de lo normal. Solo me quedan fuerzas para gritar.
Oh, oh.
Y si de esto se trata crecer, entender que todos se van a marchar. Solo me quedan fuerzas para gritar. Oh, oh.
Oh.
¿A dónde te fuiste? Que ahora me tienes diciendo que el amor no existe.
Era pa' siempre, ¿te acuerdas? Tú me lo prometiste.
Ya ni me acuerdo la última vez que tú me escribiste. Lo más cabrón es que de mí nunca te despediste.
Pasa el tiempo y no me acostumbro a la soledad.
No salgo porque sin ti todo me causa ansiedad. No se supone que te entregue mi felicidad.
Pero es que no soy tan fuerte, me da miedo lo oscuro.
Vivo en el pasado y me asusta el futuro. Se me va de las manos.
Mamá, te lo juro.
Lo estoy intentando, lo estoy intentando.
Que alguien me diga cómo tengo que hacer. Me está costando más de lo normal.
Solo me quedan fuerzas para gritar. Oh, oh.
Y si de esto se trata crecer, entender que todos se van a marchar.
Solo me quedan -fuerzas para gritar. Oh, oh.
-Oh, -no.
-Tengo la duda de si voy o si no voy por el camino correcto.
Porque el destino destruye a quien decide ser un poco más honesto.
¿Será que a mí Dios me lleva más pendiente?
¿Que conmigo se ha puesto más exigente?
¿O será que sigo confiando en la gente que no debo?
¿Será que las señales dicen: "Detente" y sigo nadando contra la corriente?
¿O será que me hago más inteligente aunque yo lloro?
Dicen que todo se trata de fe, pero hasta a Dios le está costando confiar. Si sigo así, ¿dónde voy a parar?
Hay tantas cosas que dejé a la mitad.
Dentro de mi cuarto hay un desastre que me delata y que no me deja mentir.
Escucho los aplausos, pero el telón ya no va a volver a subir.
Y no soy tan fuerte, me da miedo lo oscuro. Vivo en el pasado y me asusta el futuro.
-Se me va de las manos. -Mamá, te lo juro.
Lo estoy -intentando, lo estoy intentando.
-Que alguien me diga cómo tengo que hacer. Me está costando más de lo normal. Solo me quedan fuerzas para gritar.
Oh, oh.
Y si de esto se trata crecer, entender que todos se van a marchar.
Solo me quedan -fuerzas para gritar. Oh, oh.
-Que alguien me diga cómo tengo que -hacer. -Me está costando más de lo normal.
Solo me quedan fuerzas para gritar.
Oh, oh.
La Voz Favorita, baby.
Traducere în română
Na-na, na-na, na-na, na-na, na-na.
Îmi este greu să respir.
Chestia este că golul nu poate fi umplut atât de ușor.
Poate că mă înec în poate. Poate că nu a ieșit așa cum mă așteptam.
Trebuie să te împrietenești cu singurătatea. - Cineva să-mi spună cum trebuie să o fac.
Mă costă mai mult decât în mod normal. Am doar puterea să țip.
Uh-oh.
Și dacă despre asta este creșterea, înțelegerea că toată lumea va pleca. Am doar puterea să țip. Uh-oh.
Oh.
Unde te-ai dus? Că acum mă faci să-mi spun că dragostea nu există.
A fost pentru totdeauna, îți amintești? Mi-ai promis.
Nici nu-mi amintesc ultima dată când mi-ai scris. Cel mai stupid lucru este că nu mi-ai spus niciodată la revedere.
Timpul trece și nu mă obișnuiesc cu singurătatea.
Nu ies pentru că fără tine totul îmi provoacă anxietate. Nu ar trebui să-ți ofer fericirea mea.
Dar nu sunt atât de puternic, mi-e frică de întuneric.
Trăiesc în trecut și viitorul mă sperie. Iese din mână.
Mamă, jur.
Încerc, încerc.
Cineva să-mi spună cum trebuie să o fac. Mă costă mai mult decât în mod normal.
Am doar puterea să țip. Uh-oh.
Și dacă despre asta este creșterea, înțelegerea că toată lumea va pleca.
Îmi mai rămâne doar puterea să țip. Uh-oh.
-O, -nu.
-Am o îndoială dacă merg sau nu pe calea cea bună.
Pentru că destinul îi distruge pe cei care decid să fie puțin mai sinceri.
S-ar putea ca Dumnezeu să-mi acorde mai multă atenție?
A devenit mai exigent cu mine?
Sau s-ar putea să am încredere în oameni în care nu ar trebui?
S-ar putea ca semnele să spună „Stop” și eu continui să înot împotriva curentului?
Sau devin mai deștept deși plâng?
Se spune că totul ține de credință, dar până și lui Dumnezeu îi este greu să se încreadă. Dacă voi continua așa, unde mă voi opri?
Sunt atât de multe lucruri pe care le-am lăsat la jumătatea drumului.
În camera mea este un dezastru care mă dezvăluie și care nu mă lasă să mint.
Aud aplauze, dar cortina nu se va ridica din nou.
Și nu sunt atât de puternic, mi-e frică de întuneric. Trăiesc în trecut și viitorul mă sperie.
-Îți scapă de sub control. -Mamă, jur.
Încerc, încerc.
- Cineva să-mi spună cum trebuie să o fac. Mă costă mai mult decât în mod normal. Am doar puterea să țip.
Uh-oh.
Și dacă despre asta este creșterea, înțelegerea că toată lumea va pleca.
Îmi mai rămâne doar puterea să țip. Uh-oh.
- Cineva să-mi spună cum trebuie să fac. -Mă costă mai mult decât în mod normal.
Am doar puterea să țip.
Uh-oh.
Vocea preferată, iubito.