En La Cuerda Floja

Ca un jurnal al unui om care se balansează între faimă și epuizare, această piesă miroase a fum de țigară, conversații nocturne și umbra oboselii ascunsă în spatele mândrului„o să mă descurc”. În fiecare strofă se regăsește un amestec de victorie și răsplată, toasturi pentru trecut și teama că viitorul ar putea să nu mai apuce să vină.

Există senzația unei căi înguste: pe de o parte, lumina reflectoarelor, pe de altă parte, prăpastia, iar fiecare pas este făcut la întâmplare. Aici, presiunea se transformă în rimă, durerea în combustibil, iar dragostea pentru cei dragi în singurul motiv pentru a continua. Forța ironică, demnitatea încăpățânată, gluma la limita faultului cu moartea însăși – toate acestea sună ca coloana sonoră a unei vieți la limită.