300CV

Inima bate ca un motor la limita maximă, iar în acest ritm se amestecă oboseala, amintirile și prea multă durere. Aici alcoolul devine un aliat, iar versurile sunt ca o mărturisire, în care fiecare cuvânt este pe jumătate strigăt, pe jumătate cicatrice. Să te maturizezi prea devreme, să pierzi prea mult și totuși să continui să mergi înainte, ca și cum viteza te-ar salva.

În text se simte amărăciunea pierderilor, dar și mândria de a„nu te fi rupt”. Un amestec de îndrăzneală juvenilă și maturitate grea: îngeri în cer, judecăți pe pământ, iar între ele - încercarea de a rămâne în viață, de a străluci măcar pentru o clipă. Muzica parcă te trage într-un vârtej, unde fiecare ritm lovește în tâmple, iar fiecare imagine arde.

Și totuși, în acest haos există lumină: amintirea celor dragi, fanii, mama, a cărei binecuvântare este purtată cu grijă în noapte. Rezultatul nu este doar un cântec despre supraviețuire, ci o cronică a călătoriei, în care durerea și gloria merg mână în mână și ambele devin combustibil.