OYNAR

Sentimentele aici nu doar„au izbucnit” – ele parcă au ieșit din lanț. Cuvintele curg ca un vânt fierbinte, care aduce mirosul furtunii și al pământului umed. Totul în jur se învârte ca frunzele într-un curent impetuos: fiecare strofă este o nouă răsucire a acestui vânt, în care inima cade, apoi se ridică din nou.

Melodia trăiește o fidelitate îndrăzneață, care strânge palma mai tare și nu lasă loc pentru mâinile altora. Iubirea nu sună aici ca o mărturisire tăcută, ci ca un dans nesăbuit: cu uraganul în păr, cu răni pe piele, dar cu ochii aprinși. Și în acest uragan, din nu știu ce motiv, este multă lumină și tandrețe, de parcă cel mai periculos sentiment știe să fie acasă.