Mai multe piese de la Fito y Fitipaldis
Descriere
Producator: Carlos Raya
Producător: Joe Blaney
Compozitor, textier: Adolfo Cabrales
Versuri și traducere
Original
Algo lo que me invade, todo viene de dentro.
Nunca lo que me sacie, siempre quiero, lobo hambriento.
Todo me queda grande para no estar contigo.
Sabes, quisiera darte siempre un poco más de lo que te pido.
Sabes que soñaré si no estás, que me despierto contigo.
Sabes que quiero más, no sé vivir solo con cinco sentidos.
Este mar cada vez guarda más barcos hundidos.
Tú eres aire y yo papel, donde vayas yo me iré.
Si me quedo a oscuras, luz de la nocturna, ven y alúmbrame.
Alguien dijo alguna vez: «Por la boca vive el pez», y yo lo estoy diciendo, te lo estoy diciendo otra vez.
Dime por qué preguntas cuánto te he echado de menos, si en cada canción que escribo, corazón, eres tú el acento.
No quiero estrella errante, no quiero ver la aurora, quiero mirar tus ojos del color de la coca cola.
Sabes que soñaré si no estás, que me despierto contigo.
Sabes que quiero más, no sé vivir solo con cinco sentidos.
Este mar cada vez guarda más barcos hundidos.
Tú estás conmigo siempre que te canto.
Yo hago canciones para estar contigo, porque escribo igual que sangro, porque sangro todo lo que escribo.
Me he dado cuenta cada vez que canto, que si no canto no sé lo que digo.
La pena está bailando con el llanto y cuando quiera bailará conmigo.
La vida eterna solo dura un rato y es lo que tengo para estar contigo, para decirte lo que nunca canto, para cantarte lo que nunca digo.
Traducere în română
Ceva care mă invadează, totul vine din interior.
Niciodată ce mă satisface, vreau mereu, lup flămând.
Totul este prea mare ca să nu fiu cu tine.
Știi, aș vrea să-ți ofer întotdeauna puțin mai mult decât ceea ce cer.
Știi că voi visa dacă nu ești acolo, că mă voi trezi cu tine.
Știi că vreau mai mult, nu știu să trăiesc doar cu cinci simțuri.
Această mare păstrează din ce în ce mai multe nave scufundate.
Tu ești aer și eu sunt hârtie, oriunde ai merge eu voi merge.
Dacă sunt lăsat în întunericul, lumina nopții, vino și luminează-mă.
Cineva a spus odată: „Peștele trăiește prin gură”, și o spun, îți mai spun.
Spune-mi de ce întrebi cât de mult mi-ai lipsit, dacă în fiecare melodie pe care o scriu, iubito, tu ești accentul.
Nu vreau o stea rătăcitoare, nu vreau să văd aurora, vreau să mă uit la ochii tăi de culoarea Coca Cola.
Știi că voi visa dacă nu ești acolo, că mă voi trezi cu tine.
Știi că vreau mai mult, nu știu să trăiesc doar cu cinci simțuri.
Această mare păstrează din ce în ce mai multe nave scufundate.
Esti cu mine ori de cate ori iti cant.
Fac cântece să fiu cu tine, pentru că scriu la fel cum sângerez, pentru că sângerez tot ce scriu.
Mi-am dat seama de fiecare dată când cânt, că dacă nu cânt, nu știu ce spun.
Durerea dansează cu plânsul și oricând dorește va dansa cu mine.
Viața veșnică durează doar un timp și este ceea ce trebuie să fiu cu tine, să-ți spun ceea ce nu cânt niciodată, să-ți cânt ceea ce nu spun niciodată.