Вальс-бостон

Toamna în acest vals nu este tristă, ci își joacă propriul joc: frunzele se învârt ca o rochie la bal, saxofonul șoptește răgușit, iar undeva, în curți, pereții caselor devin martori ai unui mic miracol. Totul în jur pare să uite de timp - chiar și zidurile vechi se îndrăgostesc de propria tinerețe. Puțină nostalgie dulce, puțină tristețe sfâșietoare și acel vis în care discul se învârte la nesfârșit, iar toamna dansează ca și cum ar fi ultima ei sărbătoare.