FUN

Londra nu sună aici ca o geografie, ci ca o stare - zgomotoasă, puțin neliniștitoare, dar plină de lumini și mișcare. Între rânduri - dorința de a„umple paharul și a te distra”, recunoașterea: neliniștile te macină din interior, chiar și când zâmbești.

Totul se reduce la un echilibru subtil: să ții capul sus, până când străzile nu mai emană căldură; să păstrezi visul, chiar dacă realitatea șuieră în răspuns. Muzica transformă neliniștea în ritm, iar oboseala - în dans, unde fraza„trăiesc prea multe” devine aproape o mantră și un mod de a nu te pierde în flux.