DLA MOICH G

Cartierul te învață cu strictețe: încrederea e mereu în vizor, iar falsitatea se transformă într-o lovitură pe la spate. Aici visele nu cad din cer – trebuie să le scoți din beton împreună cu credința în propria forță. Fiecare cuvânt sună ca o instrucțiune: să te ții departe de paraziți, să nu-ți vinzi onoarea pentru mărunțișuri și să-ți amintești că respectul este o monedă care nu poate fi falsificată. Între strigătele din spatele zidului și ecranele goale ale monitoarelor se naște propria adevăr - amar, dar real. Și în acest zgomot al inimilor de beton rămâne un singur lucru: să mergi înainte, chiar dacă trebuie să începi de jos.