Mai multe piese de la Eugenio In Via Di Gioia
Descriere
Producator: Eugenio In Via Di Gioia
Producator: Steve Tarta
Versuri și traducere
Original
T'immagini se il mondo potesse fermarsi due ore, giriamo un sequel migliore.
Beh, baciamoci.
Che i treni con le armi deragliano, gli aerei militari non partono, le mani nei capelli si sciolgono.
Milioni di satelliti nel cielo si schiantano, due sconosciuti si abbracciano. Per strada non prende il telefono, ma non c'è pericolo.
Se non trovo le chiavi, apri tu quando torni. E se saltano i piani, oggi dove mi porti?
Come fosse un rituale, come fosse banale finire per perdersi insieme a te senza autotune, cantare male, abbandonati come scarpe sulle scale, senza paura di poterci innamorare, tremare e ridere anche prima di un esame.
T'immagini se il mondo potesse fermarsi due ore bloccati nell'ascensore.
Beh, stringiamoci che ho paura del caos, dei dottori arrabbiati, dell'aria condizionata, del frigo dei surgelati.
E se poi riperdiamo le chiavi, se vuoi ridiamo fino a domani come fosse un rituale, come fosse banale non cercare i colpevoli insieme a te senza autotune, cantare male, abbandonati come scarpe sulle scale, senza paura di poterci innamorare, tremare e ridere anche prima di un esame.
È così semplice sognare insieme a te.
È come ridere, sognare insieme a te.
Sei bella quando combatti e pure quando ti arrendi.
E ritrovare la noia, gli indirizzi di carta, tutte le figurine, la marmellata di more insieme a te senza autotune, cantare male, abbandonati come scarpe sulle scale, senza paura di poterci innamorare, tremare e ridere anche prima di un esame.
È così semplice sognare insieme a te.
È come ridere, sognare insieme a te.
È così semplice sognare insieme a te.
Traducere în română
Imaginează-ți dacă lumea s-ar putea opri timp de două ore, hai să facem o continuare mai bună.
Ei bine, hai să ne sărutăm.
Că trenurile cu armele deraiează, avioanele militare nu pleacă, mâinile se topesc în păr.
Milioane de sateliți se prăbușesc pe cer, doi străini se îmbrățișează. Pe stradă nu ridică telefonul, dar nu există niciun pericol.
Dacă nu găsesc cheile, o deschide când te întorci. Și dacă planurile eșuează, unde mă duci astăzi?
De parcă ar fi un ritual, parcă ar fi banal să ajungi să te pierzi cu tine fără autotune, cântând prost, abandonat ca pantofii pe scări, fără teamă de a te îndrăgosti, tremurând și râzând chiar înainte de un examen.
Imaginează-ți dacă lumea s-ar putea opri două ore blocată în lift.
Ei bine, hai să ne adunăm pentru că mi-e frică de haos, de medici supărați, de aer condiționat, de frigiderul cu alimente congelate.
Și dacă mai pierdem apoi cheile, dacă vrei să râdem până mâine de parcă ar fi un ritual, de parcă ar fi banal să nu cauți vinovații cu tine fără autotune, să cântăm prost, abandonați ca pantofii pe scări, fără teamă de a ne îndrăgosti, să tremur și să râzi chiar înainte de un examen.
Este atât de simplu să visezi cu tine.
E ca și cum ai râde, ai visa cu tine.
Ești frumoasă când lupți și chiar și când renunți.
Și regăsind plictiseala, adresele de hârtie, toate autocolantele, dulceața de mure împreună cu tine fără autotune, cântând prost, abandonați ca pantofii pe scări, fără teamă de a te îndrăgosti, tremurând și râzând chiar înainte de un examen.
Este atât de simplu să visezi cu tine.
E ca și cum ai râde, ai visa cu tine.
Este atât de simplu să visezi cu tine.