Mai multe piese de la Foyone
Descriere
Compozitor: Pedro Navarro Utrera
Maestrul: Rafael Gómez
Producator: Manu Beats
Versuri și traducere
Original
Abro la ventana y como Cristo miro la favela.
Sueño con el cambio como el que baja de una patera. Un horizonte amplio y un levante que congela huesos.
Mi rezo no lo hago en frente de una vela.
Mi templo es una playa con barquitas, mi mezquita una calita llena de gaviotas.
Si me agota el frío del hormigón, voy a mi rincón y a la mar sagrada lanzo una oración: líbrame del veneno que me corrompe, no dejes que vea como enemigo a otro hombre, permíteme diferenciar el bien del mal, no dejes que me hunda, hazme flotar con tu sal.
Dame la furia que tú tienes si te enfadas, que a esos buques de guerra tú te los tragas.
Oh, mar sagrada, tú que a todos nos diste vida, el día que me haga cenizas pa siempre estaré a tu vera. Dime cómo no estar loco si este mundo lo está.
Dos no fueron suficientes, habrá tercera mundial.
Cuando hablas menos con tus padres que con la inteligencia artificial, es síntoma de que algo va mal.
Tú que ves felicidad en acumular dinero, dime el precio que pondrías por otro te quiero de unas manos que ahora están más frías que mina de acero cuando la mar, tuya en vida, era puro fuego.
Solo tenemos tiempo y a cambio de billetes lo vamos perdiendo.
Algunos se van yendo reemplazados por los que llegan. Un nuevo sustituto es otro hámster, misma rueda.
Pero la mar me eleva sobre estas penas mundanas, ahogados en barro como los muertos de la DANA.
No hay justicia, el poderoso nunca va a la cárcel.
Oh, mar sagrada, apaga mi tierra que arde. Oh, mar sagrada.
Rap sin corte cincuenta y nueve, yeah. Oh, mar sagrada.
Foyone en la casa, Zeno en la cámara, yeah. Oh, mar sagrada.
Yeah, yeah.
Traducere în română
Deschid fereastra și, ca Hristos, mă uit la favela.
Visez la schimbare ca cineva care coboară din barcă. Un orizont larg și un lift care îngheață oasele.
Nu îmi fac rugăciunea în fața unei lumânări.
Templul meu este o plajă cu bărci mici, moscheea mea un golf plin de pescăruși.
Dacă mă epuizează frigul betonului, mă duc în colțul meu și spre marea sfântă spun o rugăciune: eliberează-mă de otrava care mă corupe, nu mă lăsa să văd un alt om ca pe un dușman, îngăduie-mi să deosebesc binele de rău, nu mă lăsa să mă scufund, fă-mă să plutesc cu sarea ta.
Dă-mi furia pe care o ai dacă te enervezi, că vei înghiți acele nave de război.
O, mare sfântă, tu care ne-ai dat toată viața, în ziua în care mă va preface în cenuşă, voi fi mereu alături de tine. Spune-mi cum să nu fi nebun dacă lumea asta este.
Două nu au fost de ajuns, va fi un al treilea campionat mondial.
Când vorbești mai puțin cu părinții tăi decât cu inteligența artificială, este un semn că ceva nu este în regulă.
Voi care vedeți fericirea în acumularea de bani, spuneți-mi ce preț ați pune pentru altul. Te iubesc din mâini care sunt acum mai reci decât o mină de oțel când marea, a ta în viață, era foc pur.
Avem doar timp și în schimbul facturilor îl pierdem.
Unii pleacă, înlocuiți cu cei care sosesc. Un nou înlocuitor este un alt hamster, aceeași roată.
Dar marea mă ridică deasupra acestor tristețe lumești, înecat în noroi ca morții DANA.
Nu există dreptate, cei puternici nu ajung niciodată la închisoare.
O mare sfântă, stinge-mi pământul arzător. O mare sfântă.
Rap netăiat cincizeci și nouă, da. O mare sfântă.
Foyone în casă, Zeno în cameră, da. O mare sfântă.
Da da.