Mai multe piese de la Carín León
Mai multe piese de la Manuel El Indio Ortega
Descriere
Vihuela: Antonio Zepeda Rivera
Acordeon, voce de fundal: Braulio Ibarra Soneranes
Trompeta: Mario Muñoz Cruz
Clarinet: Edgar Erón Valenzuela Castro
Voce de fundal, acordeon: Juan Guadalupe Ontiveros Moroyoqui
Vihuela: Arnulfo Romero sombra
Bajo: Neftali Ozuna tucari
Clarinet: Juan de Dios Ontiveros Molinares
Trompeta: Francisco Javier Duarte Velarde
Inginer înregistrări, producător: Antonio Zepeda
Inginer de înregistrare, Inginer de mixare, Inginer de mastering: Alberto Medina
Inginer de înregistrare: Abraham Eduardo Tapia García
Producător executiv: Jorge Juárez
Producător executiv: Oscar Armando Díaz de León
Compozitor Versitor: Estanislao Varela Rivera
Versuri și traducere
Original
Ay, ay, ay, ay, ay. Si, si, si, si.
Y échele bonito, -Carín Lagoon. -Échele, compay Ño.
-Tú sabes, solamente. -Arriba Hermosillo, hijo de su chingada.
Yo nací sin fortuna y sin nada, desafiando al destino de frente.
Hasta el más infeliz me humillaba, ignorándome toda la gente.
Y de pronto mi suerte ha cambiado.
Y de pronto me vi entre gran gente.
Y esa gente al sentirse dichosa, en un mundo vulgar y embustero, gente hipócrita, ruin, vanidosa, que de nada le sirve el dinero y se muere lo mismo que el pobre.
Y su tumba es el mismo agujero.
Ahora voy por distintos caminos, voy siguiendo tan solo al destino.
Y entre pobres me siento dichoso, y es amando, doy mi amor entero.
Con los pobres me quito el sombrero y desprecio hasta al más poderoso.
Soy cabal y sincero, les digo, he labrado mi propio destino.
Yo le tiendo la mano al amigo.
Pero al rico jamás me le humillo.
¡Ay, ay, ay! Yo nunca tuve el calor de un beso.
Mis pobres viejos trabajaban tanto que nunca tuvieron tiempo para eso.
Y así crecí sin ignorar el llanto. No fui a la escuela, yo aprendí de grande.
Para esas cosas no alcanzaba un pobre.
Las letras no entran cuando se tiene hambre, ni hay quien te dé la mano si eres pobre.
Por eso vuelvo a este pueblo viejo donde la vida me trató tan mal.
Esta es mi gente que por nada dejo, aunque volviera yo a sufrir igual. ¡Arriba La Matanza, viejo!
Soy cabal y sincero, les digo, he labrado mi propio destino.
Yo le tiendo la mano al amigo.
Pero al rico jamás me le humillo.
Ay, ay, ay.
Traducere în română
Oh, o, o, o, o. Da, da, da, da.
Și dă-i un aspect frumos, -Carín Lagoon. -Uită-te, amice Ño.
- Știi, doar. -Sus Hermosillo, fiu de cățea.
M-am născut fără avere și fără nimic, sfidând destinul frontal.
Chiar și cea mai fericită persoană m-a umilit, toți oamenii mă ignoră.
Și dintr-o dată norocul meu s-a schimbat.
Și deodată m-am trezit printre oameni grozavi.
Iar acei oameni se simt fericiți, într-o lume vulgară și mincinoasă, oameni ipocriți, răi, deșerți, care nu au rost de bani și care mor la fel ca săracii.
Și mormântul lui este aceeași gaură.
Acum merg pe căi diferite, doar urmez destinul.
Iar printre săraci mă simt fericit, iar iubind, îmi dau toată dragostea.
Îmi scot pălăria în fața săracilor și disprețuiesc chiar și pe cei mai puternici.
Sunt sincer și sincer, vă spun, mi-am sculptat propriul destin.
Îmi întind mâna prietenului meu.
Dar niciodată nu-l umilesc pe bogatul.
O, o, o! Nu am avut niciodată căldura unui sărut.
Bieții mei bătrâni au muncit atât de mult încât nu au avut niciodată timp pentru asta.
Și așa am crescut fără să ignor plânsul. Nu am fost la școală, am învățat când am crescut.
O persoană săracă nu era suficientă pentru aceste lucruri.
Scrisorile nu vin când ți-e foame și nici nu există cineva care să-ți strângă mâna dacă ești sărac.
De aceea mă întorc în acest oraș vechi în care viața m-a tratat atât de rău.
Aceștia sunt oamenii mei pe care îi voi lăsa degeaba, chiar dacă o să sufăr din nou la fel. Sus cu La Matanza, bătrâne!
Sunt sincer și sincer, vă spun, mi-am sculptat propriul destin.
Îmi întind mâna prietenului meu.
Dar niciodată nu-l umilesc pe bogatul.
Oh, oh, oh.