Mai multe piese de la Ella Stern
Versuri și traducere
Original
Ich hab geweint, mich hinterfragt, bin kurz geflogen.
Hab mich wieder mal für tausend Menschen kreuz und quer gebogen.
Hab mich entliebt und neu entschieden. Mich oft gesehnt nach Frieden.
Hab's weit geschafft und irgendwie bin ich doch hier geblieben.
Ich war mir nah und dann so fern, hab mich immer noch nicht gern. Und mein Vision
Board war voll, mein Herz manchmal so leer. Ich packe meinen Koffer mit Liebe und mit Schmerz.
Und in dem ganzen Chaos hab ich doch jetzt was gelernt. Es ist okay.
Ich bin am Weg.
Ist ein fucking Privileg, dass ich spür', ich bin am Leben.
Ich lebe.
Ja, es ist okay, dass es manchmal bisschen wehtut.
Und mit jeder Narbe bin ich dankbar, dass ich da bin. Ich atme.
Ich atme.
Ich glaub, dieses Jahr, das wird mein Jahr. Das hab ich jedes Jahr gedacht.
Und jetzt glaub ich, dass es zu spät ist, weil ich an den dreißig kratz.
Ich seh Erfolg nur mehr in Zahlen. Dabei ist Gold gar keine Farbe.
Gold ist keine Farbe. Gold ist keine Farbe.
Vielleicht bin ich kein guter Mensch, wenn ich Geburtstagsgäste penn', mich zu Hause niemals meld' und aus Fehlern gar nix lern'. Sind meine Träume etwas wert?
Ich hab so viel dafür riskiert.
Das Schlimmste und das Beste halt ich ganz, ganz eng bei mir. Es ist okay.
Ich bin am Weg.
Ist ein fucking Privileg, dass ich spür', ich bin am Leben. Ich lebe.
Ja, es ist okay, dass es manchmal bisschen wehtut.
Und mit jeder
Narbe bin ich dankbar, dass ich da bin.
Ich atme. Ich atme.
Traducere în română
Am plâns, m-am întrebat, am zburat o clipă.
Încă o dată am mers peste tot pentru o mie de oameni.
M-am îndrăgostit și am luat o nouă decizie. De multe ori tânjeam după pace.
Am ajuns departe și cumva am rămas aici.
Am fost aproape și apoi atât de departe, încă nu mă plac. Și viziunea mea
Tabla era plină, uneori inima mea era atât de goală. Îmi fac valiza cu dragoste și cu durere.
Și în tot haosul am învățat acum ceva. E în regulă.
Sunt pe drum.
Este un privilegiu naibii să simt că sunt în viață.
eu traiesc.
Da, e în regulă că uneori mă doare puțin.
Și cu fiecare cicatrice, sunt recunoscător că sunt acolo. respir.
respir.
Cred că anul acesta va fi anul meu. M-am gândit la asta în fiecare an.
Și acum cred că e prea târziu pentru că mă apropii de treizeci.
Nu mai văd succesul decât în cifre. Aurul nu este deloc o culoare.
Aurul nu este o culoare. Aurul nu este o culoare.
Poate că nu sunt o persoană bună dacă dorm peste oaspeții zilei de naștere, nu mă prezint niciodată acasă și nu învăț nimic din greșelile mele. Merită ceva visele mele?
Am riscat atât de mult pentru asta.
Țin ce este mai rău și cel mai bun foarte, foarte aproape de mine. E în regulă.
Sunt pe drum.
Este un privilegiu naibii să simt că sunt în viață. eu traiesc.
Da, e în regulă că uneori mă doare puțin.
Și cu toată lumea
Scar, sunt recunoscător că sunt aici.
respir. respir.