Mai multe piese de la Sinu
Mai multe piese de la Haller
Descriere
Producător, producător de studio, textier: Martin Ody
Producător, producător de studio, inginer de mixare: Lukas Neckritz
Producător, Studio Producător: Wolfgang Stach
Inginer de masterat: Grischa Kursawe
Administrator A și R: Johannes Stöckholzer
Liric: Sinan Köylü
Versuri și traducere
Original
Mama ist mit siebzehn von zu Hause weg. Kalt die Stille, Kohlestaub und immer der
Geruch nach Bier.
Immer der Geruch nach Bier.
Die Eltern haben kaum ein Wort gewechselt und sich sonst auch nicht sonderlich für ihre Kinder interessiert.
Nicht wirklich für die Kinder interessiert.
Doch das-- kein Kreis, ich wiederhole es nicht.
Die gerade Linie, die zerbricht.
Auch wenn die Teufel in mir schreien, ich bring das alles hinter mir. Kein Kreis, wiederhole es nicht.
Eine gerade Linie, die zerbricht. Auch wenn der Teufel in mir schreit. Ich bin das nicht.
Ich bin das nicht.
Irgendwann im zwanzigsten Jahrhundert, irgendwo in Anatolien.
Dede hatte zwanzig Geschwister und keiner weiß genau, ob das stimmt.
Sein Vater hat versucht, ihn zu ertränken. Er, er ist für Jahre unterging.
Und ich weiß, dass das alles auch in mir steckt. Doch ich glaub, dass ich nicht so bin.
Kein Kreis, ich wiederhole es nicht.
Die gerade Linie, die zerbricht.
Auch wenn die Teufel in mir schreien, ich bring das alles hinter mir.
Kein Kreis, wiederhole es nicht.
Eine gerade Linie, die zerbricht. Auch wenn der Teufel in mir schreit. Ich bin das nicht.
Ich bin das nicht.
Ich stolper schon mein Leben lang über diese Linie. So wie jeder andere in der Familie.
Ich wollte Neuanfang und hab sie gemieden, denn ich dachte, dass ich nur so meinen Frieden find. Doch ich merke jetzt, wo ich selber Vater bin.
Ich hatte immer viel zu hohe Erwartungen an mich.
Und ich kann nicht so tun, als wär alles nur gut.
Also steige ich auf die Linie und ich biege sie, bis sie bricht.
Also steige ich auf die Linie und ich biege sie, bis sie bricht. Das ist kein Kreis.
Das ist kein Kreis.
Traducere în română
Mama a plecat de acasă când avea șaptesprezece ani. Tăcere rece, praf de cărbune și mereu asta
Miros de bere.
Mereu miros de bere.
Părinții cu greu au schimbat un cuvânt și, în rest, nu au fost deosebit de interesați de copiii lor.
Nu prea sunt interesați de copii.
Dar asta... nici un cerc, nu o voi repeta.
Linia dreaptă care se rupe.
Chiar dacă dracii din mine țipă, o să termin cu totul. Fără cerc, nu repeta.
O linie dreaptă care se rupe. Chiar dacă diavolul din mine țipă. Nu sunt eu.
Nu sunt eu.
Cândva în secolul al XX-lea, undeva în Anatolia.
Dede avea douăzeci de frați și nimeni nu știe sigur dacă este adevărat.
Tatăl său a încercat să-l înece. El, a căzut ani de zile.
Și știu că toate acestea sunt și în mine. Dar cred că nu sunt așa.
Fără cerc, nu voi repeta.
Linia dreaptă care se rupe.
Chiar dacă dracii din mine țipă, o să termin cu totul.
Fără cerc, nu repeta.
O linie dreaptă care se rupe. Chiar dacă diavolul din mine țipă. Nu sunt eu.
Nu sunt eu.
Toată viața mea m-am împiedicat de această linie. La fel ca toți ceilalți din familie.
Îmi doream un nou început și i-am evitat pentru că credeam că doar așa îmi voi găsi liniștea. Dar acum îmi dau seama că eu sunt tată.
Întotdeauna am avut așteptări mult prea mari de la mine.
Și nu pot pretinde că totul este în regulă.
Așa că pășesc pe linie și o îndoaie până se rupe.
Așa că pășesc pe linie și o îndoaie până se rupe. Acesta nu este un cerc.
Acesta nu este un cerc.