Mai multe piese de la Ultimo
Descriere
Compozitor: Niccolò Moriconi
Liric: Niccolò Moriconi
Versuri și traducere
Original
Provo a dimenticare scelte che fanno male. Abbraccio le mie certezze, provo a darmi da fare.
Ma ancora non riesco a capire se il mondo un giorno io potrò amarlo.
Se resto chiuso a dormire, quando dovrò incontrarlo?
Quello che cerco di dire, da quando scappavo da tutto, quando ridevano in gruppo, tornavo e scrivevo distrutto, è che ho gridato tanto.
In classe non ero presente, sognavo di vivere in alto, dimostrare che ero un vincente.
E quando ho incontrato me stesso, mentre correvo di notte, gli ho urlato di odiarlo contro e lui ha diviso le rotte. Ma guarda che strana la sorte.
Oggi che mi sento bene, io lo rincontro per strada, gli chiedo di ridere insieme.
Dimmi che cosa resta, se vivi senza memoria, perdo la voce, cerco la pace, lascio che la vita viva per me.
Dimmi che cosa senti, se scopri di avere paura, brucio i consigli, alzo il volume, l'ansia nasconde i sorrisi che ha.
Dimmi che cosa vedi, quando ripensi al domani, quali domande, quante risposte, forse domani ripeti forse. E vivo coi sogni appesi, vivo coi sogni appesi.
Girano le pareti, vivo, vivo coi sogni appesiii.
Quando ascoltavo la gente parlare mentre dava lezioni, non ho saputo imparare ed ora disegno le delusioni e le conclusioni.
Facile avere ambizioni, un po' meno concretizzarle.
Ero un bambino diverso, odiavo chi amava e aspettava l'inverno.
Sempre collocato nel gruppo dei perdenti, in questo percorso a chi c'ho intorno ho dato un sorriso e mille incidenti.
Ma mando avanti la ruota, io lascio che giri da sé, riesci a capirmi solo se hai sempre voluto qualcosa che non c'è.
E adesso tirando le somme non sto vivendo come volevo, ma posso essere fiero di portare avanti quello che credo.
Da quando ero bambino, solo un obiettivo.
Salarlo gli ultimi per essere il primo!
Dimmi che cosa resta, se vivi senza memoria, perdo la voce, cerco la pace, lascio che la vita viva per me.
Dimmi che cosa senti, se scopri di avere paura, brucio i consigli, alzo il volume, l'ansia nasconde i sorrisi che ha.
Dimmi che cosa vedi, quando ripensi al domani, quali domande, quante risposte, forse domani ripeti forse.
E vivo coi sogni appesi, vivo coi sogni appesi, girano le pareti, io vivo coi sogni appesiii.
Dimmi che cosa resta, se vivi senza memoria, perdo la voce, cerco la pace, lascio che la vita viva per me.
Dimmi che cosa senti, se scopri di avere paura, brucio i consigli, alzo il volume, l'ansia nasconde i sorrisi che ha.
Dimmi che cosa vedi, quando ripensi al domani, quali domande, quante risposte, forse domani ripeti forse.
E vivo coi sogni appesi, vivo coi sogni appesi, girano le pareti, vivo, vivo coi sogni appesiii.
Da quando -ero bambino, solo un obiettivo.
-Salarlo gli ultimi per -essere il primo!
-Da quando ero bambino, solo un obiettivooo!
Salarlo gli ultimi per essere il primo!
Da quando ero bambino, solo un obiettivo!
Salarlo gli ultimi per essere il primo!
Grazie ragazzi, veramente col cuore.
Mi state, mi date un amore che, che non so descrivere.
Vi guardo negli occhi, grazie, grazie a tutti.
Fate un grande applauso alla mia grande band, per favore. Un grande, grandissimo applauso.
Ai fiati, un grande applauso per favore a Davide, Alessandro e Cucchiooo!
Alla chitarra,
Rufooo!
Ai cori, un grande applauso per Alice e il mio maestro di vita e di musica, Pierluuu!
Al basso,
Silvia Ottanaaa!
From New York City, alla batteria, un grande applauso per Miluuus Cianciooo!
Al pianoforte, il maestro
Jacopo Carlinii!
Alle tastiere, Eriiick Jain!
Agli archi, Chiara, Marco, Tommaso ed Alessia!
Alla chitarra, qui, un grande applauso per
Manuelino!
Ma davanti a me.
Davanti a me.
Davanti a me! Ultima!
Grazie!
Grazie!
Non smettete mai di credere nelle favole!
Grazie! Grazie!
Traducere în română
Încerc să uit de alegerile care dor. Îmi îmbrățișez certitudinile, încerc să mă ocup.
Dar încă nu pot să înțeleg dacă într-o zi voi reuși să iubesc lumea.
Dacă stau închis să dorm, când va trebui să-l cunosc?
Ceea ce am tot încercat să spun, de când am fugit de toate, când râdeau în grupuri, m-am întors și am scris distrus, este că am strigat mult.
Nu am fost prezent la cursuri, am visat să trăiesc sus, demonstrând că sunt un câștigător.
Și când m-am întâlnit, alergând noaptea, am țipat că-l urăsc la el și a împărțit traseele. Dar uite ce ciudată este soarta.
Astăzi, când mă simt bine, îl întâlnesc pe stradă și îl rog să râdă împreună.
Spune-mi ce rămâne, dacă trăiești fără memorie, îmi pierd vocea, caut pacea, las viața să trăiască pentru mine.
Spune-mi ce simți, dacă descoperi că ți-e frică, ard sfaturile, dau volumul, anxietatea ascunde zâmbetele pe care le are.
Spune-mi ce vezi, când te gândești la ziua de mâine, ce întrebări, câte răspunsuri, poate repetă mâine, poate. Și trăiesc cu vise suspendate, trăiesc cu vise suspendate.
Pereții se întorc, trăiesc, trăiesc cu vise agățate.
Când ascultam oamenii vorbind în timp ce dau lecții, nu știam să învăț și acum trag dezamăgiri și concluzii.
Este ușor să ai ambiții, puțin mai puțin să le realizezi.
Eram un copil diferit, îi uram pe cei care iubeau și așteptau iarna.
Mereu plasat în grupul învinșilor, în această călătorie le-am oferit un zâmbet și o mie de accidente celor din jurul meu.
Dar împing roata înainte, o las să se întoarcă de la sine, mă poți înțelege doar dacă ți-ai dorit mereu ceva ce nu există.
Și acum, luând în considerare toate lucrurile, nu trăiesc așa cum mi-am dorit, dar pot fi mândru că duc mai departe ceea ce cred.
De când eram copil, un singur obiectiv.
Sărați-l pe ultimul care va fi primul!
Spune-mi ce rămâne, dacă trăiești fără memorie, îmi pierd vocea, caut pacea, las viața să trăiască pentru mine.
Spune-mi ce simți, dacă descoperi că ți-e frică, ard sfaturile, dau volumul, anxietatea ascunde zâmbetele pe care le are.
Spune-mi ce vezi, când te gândești la ziua de mâine, ce întrebări, câte răspunsuri, poate repetă mâine, poate.
Și trăiesc cu vise suspendate, trăiesc cu vise suspendate, pereții se întorc, trăiesc cu vise suspendate.
Spune-mi ce rămâne, dacă trăiești fără memorie, îmi pierd vocea, caut pacea, las viața să trăiască pentru mine.
Spune-mi ce simți, dacă descoperi că ți-e frică, ard sfaturile, dau volumul, anxietatea ascunde zâmbetele pe care le are.
Spune-mi ce vezi, când te gândești la ziua de mâine, ce întrebări, câte răspunsuri, poate repetă mâine, poate.
Și trăiesc cu vise suspendate, trăiesc cu vise suspendate, pereții se întorc, trăiesc, trăiesc cu vise suspendate.
De când eram copil, un singur scop.
-Sare-l ultimul care -fii primul!
-De când eram copil, un singur obiectiv!
Sărați-l pe ultimul care va fi primul!
De când eram copil, un singur obiectiv!
Sărați-l pe ultimul care va fi primul!
Vă mulțumesc băieți, cu adevărat din suflet.
Mă iubești, îmi oferi o iubire pe care nu o pot descrie.
Vă privesc în ochi, vă mulțumesc, vă mulțumesc tuturor.
Aplauze marea mea trupă, te rog. O mare, uriașă rundă de aplauze.
La instrumentele de suflat, un mare aplauze vă rog lui Davide, Alessandro și Cucchiooo!
La chitara,
Rufooo!
Corurilor, un mare aplauze pentru Alice și profesorul meu de viață și muzică, Pierluuu!
La bas,
Silvia Ottanaaa!
Din New York, la tobe, un mare aplauze pentru Miluuus Cianciooo!
La pian, maestrul
Jacopo Carlinii!
La tastaturi, Eriiick Jain!
Pe corzi, Chiara, Marco, Tommaso și Alessia!
La chitară aici, o mare aplauze pentru
Manuelino!
Dar în fața mea.
In fata mea.
In fata mea! Ultimul!
Multumesc!
Multumesc!
Nu înceta niciodată să crezi în basme!
Multumesc! Multumesc!