Mai multe piese de la Ultimo
Descriere
Compozitor: Niccolò Moriconi
Liric: Niccolò Moriconi
Versuri și traducere
Original
Preferisco vivere senza mai più chiedere.
Preferisco stringere che lasciare perdere.
Vivo nel confronto di un secolo e un secondo e non trovo così assurdo che il mondo sia un istinto.
Ti va se ci lasciamo che torna il desiderio?
Poi vieni qui vicino e raccontami un segreto.
Io so di un vecchio pazzo che parla alle persone di cose mai accadute per vivere un po' altrove. Eeeh.
Io la vita la prendo com'è.
Questo viaggio che parte da sé, che non chiede il permesso mai a me.
Io la vita la prendo com'è.
Puoi lasciare adesso le nostre convinzioni, ne troveremo altre con nuove mie parole.
Ci penserò io a tutto, tu dovrai un po' affidarti.
E perdona la freddezza, ma spero che mi salvi per starmene in silenzio in sere più autunnali.
Ricordo me in un parco a dire mostra quanto vali e non essere mai affranto se un sogno non si svela.
Ho visto gente esclusa ridere a squarciagola.
Io la vita la prendo com'è.
Questo viaggio che parte da sé, che non chiede il permesso mai a me.
Io la vita la prendo com'è.
Oh, non prenderò quel treno che porta nel futuro, no.
E il 22 settembre io tornerò in quel posto, tu-- Ma adesso no, non posso, non posso più permetterlo, devo alzarmi e scendere.
Non scriverò la musica, ma vita della gente.
Io sento una missione e ti giuro che ho tra le meta, cantare in pieno inverno per dar la primavera.
Io la vita la prendo com'è.
Questo viaggio che parte da sé, che non chiede il permesso mai a me. Io la vita la prendo com'è.
Io la vita la prendo com'è.
Traducere în română
Prefer să trăiesc fără să mai întreb vreodată.
Prefer să țin decât să dau drumul.
Trăiesc în comparația unui secol și o secundă și nu mi se pare atât de absurd ca lumea să fie un instinct.
Vrei să lăsăm dorința să revină?
Atunci vino aici și spune-mi un secret.
Știu un bătrân nebun care vorbește oamenilor despre lucruri care nu s-au întâmplat niciodată pentru a trăi altundeva. Eeeh.
Eu iau viața așa cum este.
Această călătorie care începe de la sine, care nu-mi cere niciodată permisiunea.
Eu iau viața așa cum este.
Poți părăsi credințele noastre acum, vom găsi pe alții cu cuvinte noi ale mele.
Mă ocup eu de tot, va trebui să te bazezi puțin pe el.
Și iartă răceala, dar sper că mă scutește să tac în mai multe seri de toamnă.
Îmi amintesc de mine într-un parc, spunând să arăți ce valoriști și să nu fii niciodată frântă dacă un vis nu se desfășoară.
Am văzut oameni excluși râzând în hohote.
Eu iau viața așa cum este.
Această călătorie care începe de la sine, care nu-mi cere niciodată permisiunea.
Eu iau viața așa cum este.
Oh, nu voi lua acel tren în viitor, nu.
Și pe 22 septembrie mă voi întoarce în acel loc, tu... Dar nu acum, nu pot, nu mai pot permite, trebuie să mă ridic și să cobor.
Nu voi scrie muzică, ci viețile oamenilor.
Simt o misiune și vă jur că unul dintre scopurile mele este să cânt în mijlocul iernii pentru a aduce primăvara.
Eu iau viața așa cum este.
Această călătorie care începe de la sine, care nu-mi cere niciodată permisiunea. Eu iau viața așa cum este.
Eu iau viața așa cum este.