Mai multe piese de la Ultimo
Descriere
Compozitor: Niccolò Moriconi
Liric: Niccolò Moriconi
Versuri și traducere
Original
Ho mantenuto con cura le ultime cose rimaste dal trasloco che ho fatto prima che voi arrivaste.
Scatole chiuse, alcune neanche le ho aperte, dentro ci sono parti che ho paura di perdere.
Ho il foglio dove ho scritto quello che son stato, la penna con cui scrissi che t'avrei aspettato.
Fa bene chi ride senza starci a pensare, è quello il talento che cerco di avere.
Ho nuvole in testa per formare il mio cielo, se non sai di che parlo siedi te e te lo spiego.
Ho i tasti di un piano per mostrare il mio ego, ma non è quello che sono e neanche quello che ero.
È sempre apparenza quel che infine poi conta, tu giudichi il mare da una stupida onda.
A volte mi siedo all'alba sopra il mio tetto, grido in faccia a sto mondo: tu non sai che c'ho dentro, tu non sai cosa c'ho dentro. Ehi!
Presi trucchi e c'ho provato a diventare un altro, lasciare i miei problemi dietro questo nuovo salto.
Ma poi ho saltato accanto, avevo ancora i miei ricordi, urlavo contro Dio: ti prego se esisti rispondi.
Trovavo me stesso solo sopra sto palco, tornavo poi a casa, il corpo era di un altro.
Lo specchio ha il talento di saperti parlare, se lo porti e ti ammetti che non sai più volare.
Ho nuvole in testa per formare il mio cielo, se non sai di che parlo siedi te e te lo spiego.
Ho i tasti di un piano per mostrare il mio ego, ma non è quello che sono e neanche quello che ero.
È sempre apparenza quel che infine poi conta, tu giudichi il mare da una stupida onda.
A volte mi siedo all'alba sopra il mio tetto, grido in faccia a sto mondo: tu non sai che c'ho dentro, tu non sai cosa c'ho dentro.
Che senso ha che ci parliamo senza toccarci ma il cuore?
La gente vive solo se gli ricordi che muore. Mi chiedi in cosa credo? Credo in questo momento.
Mi chiedi perché tremo? Perché dentro c'è il vento!
Tu non sai cosa c'ho dentro.
Traducere în română
Am păstrat cu grijă ultimele lucruri rămase de la mișcarea pe care am făcut-o înainte de a veni tu.
Cutii închise, nici măcar nu am deschis unele, înăuntru sunt piese pe care mi-e teamă să le pierd.
Am hârtia unde am scris ce am fost, pixul cu care am scris că te-aș aștepta.
Cei care râd fără să se gândească la asta fac bine, ăsta e talentul pe care încerc să-l am.
Am nori în cap care să-mi formeze cerul, dacă nu știi despre ce vorbesc, așează-te și îți explic.
Am clape de pian pentru a-mi arăta ego-ul, dar nu sunt cine sunt sau chiar cine am fost.
Întotdeauna aspectul contează în cele din urmă, judeci marea după un val stupid.
Uneori stau în zori pe acoperișul meu, țip în fața acestei lumi: nu știi ce e în mine, nu știi ce este în mine. Hei!
Am luat trucuri și am încercat să devin altcineva, să-mi las problemele în spatele acestui nou salt.
Dar apoi am sărit în continuare, mai aveam amintirile mele, țipam la Dumnezeu: te rog răspunde dacă exiști.
M-am trezit singur pe această scenă, apoi m-am întors acasă, trupul aparținea altcuiva.
Oglinda are talentul de a ști să-ți vorbească, dacă o porți și recunoști că nu mai știi să zbori.
Am nori în cap care să-mi formeze cerul, dacă nu știi despre ce vorbesc, așează-te și îți explic.
Am clape de pian pentru a-mi arăta ego-ul, dar nu sunt cine sunt sau chiar cine am fost.
Întotdeauna aspectul contează în cele din urmă, judeci marea după un val stupid.
Uneori stau în zori pe acoperișul meu, țip în fața acestei lumi: nu știi ce e în mine, nu știi ce este în mine.
Ce rost are să vorbim între noi fără să ne atingem inimile?
Oamenii trăiesc doar dacă le amintești că mor. Mă întrebi ce cred? Eu cred in acest moment.
Mă întrebi de ce tremur? Pentru că e vânt înăuntru!
Nu știi ce este în mine.