Mai multe piese de la Claver Gold
Descriere
Producator: Gian Flores
Compozitor: Gian Maria Flores
Autor: Daycol Emidio Orsini
Versuri și traducere
Original
Il mio corpo nello spazio. C'era il mio corpo nello spazio.
Oscillava e dondolava, dondolava ed oscillava.
Il paziente sembra lucido. Nessun delirio. Ripeto, nessun delirio.
Abbiamo chiesto l'aiuto a Dio per intercedere al nostro male.
Con gli occhi fissi verso l'oblio ci siamo detti va bene uguale.
Ogni saluto sembra un addio dalla corsia di quell'ospedale.
Dentro quel bagno piangevo anch'io, era il miracolo di Natale.
Poi quanta strada abbiam fatto, sempre di corsa, noi mano nella mano. Pronti a saltare lontano, senza rincorsa, noi muti sul divano.
Poi quel silenzio ci è entrato dentro, come veleno tra queste vene.
Non tira vento stanotte in centro, l'unico antidoto è stare insieme.
Perché ci vuole il coraggio di un pazzo a mettere al mondo un figlio in un mondo sempre in ritardo.
Suonano i clacson, ci han derubato di ogni secondo.
Non trovo neanche il tempo di amarti, quello di scrivere o di pensare.
Ma questa vita è da dedicarti, spero tu mi possa perdonare.
Il mondo va veloce.
Quante volte ti ho detto ti amo ma sottovoce.
Sorridiamo schiacciati dal peso di questa croce.
Poi balliamo dei mobili e scalzi sopra la riva della vertigine soggettiva.
Sai quante volte ho sprecato il tempo in paranoia sopra uno schermo?
La sensazione illusoria di movimento è come cadere da fermo.
Posso cantarti la nostra storia o raccontarti una fiaba sul mare, una di quelle che si ammemorano.
Scusa ma non ti riesco a cullare. E adesso ballo da solo nel mio silenzio, fragile capogiro.
Labile viaggio verso l'immenso, poi mi addormento sul tuo respiro.
Oggi mi sono svegliato grande, forte di mille disavventure.
Grande abbastanza per certe domande, forse altrettanto per certe paure.
Poi mi ricordo le notti per strada, la fame, la bava e la pioggia cadeva.
Mio padre urlava e mia madre piangeva, poi mia sorella mi sorrideva.
Sai quanto contano i primi anni, alcune frasi son cicatrici.
Meglio sorridere da distanti o vivere altri istanti infelici.
Il mondo va veloce.
Quante volte ti ho detto ti amo ma sottovoce.
Sorridiamo schiacciati dal peso di questa croce.
Poi balliamo dei mobili e scalzi sopra la riva della vertigine soggettiva.
Traducere în română
Corpul meu în spațiu. Acolo era corpul meu în spațiu.
Se legăna și se legăna, se legăna și se legăna.
Pacientul pare lucid. Fara delir. Repet, fără iluzii.
I-am cerut lui Dumnezeu ajutor pentru a mijloci pentru răul nostru.
Cu ochii ațintiți spre uitare ne-am spus unul altuia, bine.
Fiecare salut se simte ca la revedere de la acea secție de spital.
În acea baie plângeam și eu, era miracolul de Crăciun.
Atunci cât de departe am ajuns, mereu alergând, mână în mână. Gata sa sarim departe, fara alergare, tacem pe canapea.
Apoi a intrat în noi acea tăcere, ca otrava între aceste vene.
Nu bate vânt în centru în seara asta, singurul antidot este să fim împreună.
Pentru că este nevoie de curajul unui nebun pentru a aduce un copil pe lume într-o lume care întârzie mereu.
Sună coarnele, ne-au furat fiecare secundă.
Nici nu găsesc timp să te iubesc, să scriu sau să gândesc.
Dar această viață trebuie să ți fie dedicată, sper să mă poți ierta.
Lumea se mișcă repede.
De câte ori ți-am spus că te iubesc, dar în șoaptă.
Zâmbim zdrobiți de greutatea acestei cruci.
Apoi dansăm pe mobilă și desculți pe malul vertijului subiectiv.
Știi de câte ori am pierdut timpul în paranoia pe un ecran?
Senzația iluzorie de mișcare este ca și cum ai cădea din repaus.
Vă pot cânta povestea noastră sau vă pot spune un basm despre mare, unul dintre acelea de care vă amintiți.
Îmi pare rău, dar nu te pot legăna. Și acum dansez singur în tăcerea mea, amețeală fragilă.
Călătorie labilă spre imens, apoi adorm pe respirația ta.
Azi m-am trezit grozav, puternic din o mie de nenorociri.
Suficient de mare pentru anumite întrebări, poate la fel de mare pentru anumite temeri.
Apoi îmi amintesc de nopțile pe stradă, de foamea, de saliva și de ploaia căzută.
Tatăl meu țipa și mama plângea, apoi sora mea îmi zâmbea.
Știi cât de importanți sunt primii ani, unele propoziții sunt cicatrici.
Mai bine să zâmbești de la distanță sau să experimentezi alte momente nefericite.
Lumea se mișcă repede.
De câte ori ți-am spus că te iubesc, dar în șoaptă.
Zâmbim zdrobiți de greutatea acestei cruci.
Apoi dansăm pe mobilă și desculți pe malul vertijului subiectiv.