Amprente

Inima îmi dă eroare.

Poate că a obosit. Ecoul tău în mine moare.

Încă te țin, încă mă mint.

Și iar las o cană plină unde stăteai tu jos la geamă. În întunericul verde-am atras-o.

Eu încă te aștept acasă. Pielea mea miroase a tine după atâta timp.

M-aș dezbrăca de ea, dar n-am cum să o schimb.

Am, am, am amprentele tale pe suflet, urme ce n-am cum să le șterg. Am amânat și lipsa ta mă rupe.

Te văd în tot oriunde merg.

Am uuuurme pe suflet, dar timpul nu mă ajută.

Am, am, am amprentele tale pe suflet, urme ce n-am cum să le șterg.

Ne-am certat pe nimicuri mărunte, dar pare c-au fost prea multe. Orgoliile noastre inculte n-au vrut să ne asculte.

Cafeaua amară o beau singură în același loc, la geam și fiecare linguriță aduce trecutul amar, trecutul amar.

Dar nu mai am ce să repar. Pielea mea miroase a tine după atâta timp.

M-aș dezbrăca de ea, dar n-am cum să o schimb.

Am, am, am amprentele tale pe suflet, urme ce n-am cum să le șterg. Am amânat și lipsa ta mă rupe.

Te văd în tot oriunde merg.

Am uuuurme pe suflet, dar timpul nu mă ajută.

Am, am, am amprentele tale pe suflet, urme ce n-am cum să le șterg.

Și dacă o să spun vreodată că te-am uitat, să știi că gura îmi minte. Niciunul dintre noi n-a fost fără păcat.

Eu toată viața o să te țin minte.

Am, am, am amprentele tale pe suflet, urme ce n-am cum să le șterg. Am amânat și lipsa ta mă rupe.

Te văd în tot oriunde merg.

Am uuuurme pe suflet, dar timpul nu mă ajută.

Am, am, am amprentele tale pe suflet, urme ce n-am cum să le șterg.