Mai multe piese de la Lacrim
Descriere
Inginer mixaj: Hugo Martinez
Compozitor: Zinoux
Inginer de masterat: Eric Chevet
Versuri și traducere
Original
Deux heures du mat', j'ai toujours pas mangé une fois de plus.
Ce soir, c'est la lune qui m'a logé. J'entends les riches dire que l'hiver sera pas long.
Entre nous, j'aime pas faire pitié, mais je sens pas très bon.
J'aimerais bosser, mais les gens ne sont pas tolérants.
Je dis la vérité, j'ai l'impression qu'ils sont encore plus méchants. Et ce que je vois dans leurs yeux, ça s'appelle le rejet.
Il me reste que ma dignité qui se transforme en déchet.
Ça fait six ans que je suis dans un trou grand comme pas possible.
J'ai tout perdu : ma maison, ma femme, mes enfants aussi. J'ai essayé de rester fort, faire des efforts.
À chaque fois, j'essaie, c'est comme si la vie m'en veut encore.
Tout détruit petit feu, mais j'emmerde personne.
Des fois, je pleure car à l'enterrement, je sais qu'y aura personne. À l'abandon, j'ai aucune news de ma fille.
Je suis perdu, car j'ai rien compris au sens de la vie. Pour oublier, je bois beaucoup, je prends des relaxants.
Mon fils passe à côté de moi comme si j'étais absent.
Je suis arrivé il y a quarante ans en France, j'avais l'accent.
J'ai bossé, je leur ai tout donné et ça, c'est blessant.
Je suis tout seul, je suis tout seul, je suis tout seul sur le monde. Je suis tout seul. Eh, je suis tout seul.
Je suis sur le monde, je suis tout -seul. Je suis tout seul. -Je vis dans la rue, je suis mal-aimé.
-J'arrive pas à m'en sortir.
-Rêve en s'habiller propre avec des sous -que je n'ai pas. -Ouais.
La nuit, je marche des heures comme -un violu solitaire. -Je suis condamné, je peux pas rêver.
-Je fais que des cauchemars. -Et si le mot demain n'existait pas.
Je crois que je dormirais mieux. Je dormirais mieux.
La vérité, je m'en veux, mais je sais pas pourquoi.
Je vous vois bien, des fois, je vous en veux plus que je vous envie. Je sais pas pourquoi.
Je suis pas mauvais, j'ai pas la haine, je suis pas un voyou. À ces gens, je leur ai souri, mais j'ai reçu des cailloux.
On m'a dit : « Débrouille-toi, clochard, t'as des bras, va voler ».
Mais je suis trop fier pour qu'on m'attrape pour un bout de pain.
Même dire non, enfin me répondre, ouais, c'est déjà un cadeau. Avant-hier, la police m'a jeté dans une flaque d'eau.
Avant, j'étais bien, mais le bonheur, fallait pas s'y faire.
Elle m'a mis dehors sans affaire, un beau soir d'hiver.
J'ai dormi dans ma voiture et puis j'ai perdu mon taf. Un cercle vicieux qui finit dans l'impasse.
Ça m'a endurci et me noircit le cœur.
J'ai été bon, je crois que c'était l'erreur.
Plus bas que terre, j'ai mon âme au fond d'un puits. C'est l'amour qui m'a détruit.
-Je vis dans la rue, je suis mal-aimé. -J'arrive pas à m'en sortir.
Rêve en s'habiller propre avec des sous que je n'ai pas.
Ouais. La nuit, je marche des heures comme un violu solitaire.
-Je suis condamné, je peux pas rêver. -Je fais que des cauchemars.
-Et si le mot demain n'existait pas. -Je crois que je dormirais mieux.
Je -dormirais mieux.
-La nuit passe seule, le jour, je suis dans le noir.
Le cœur est tombé, je dors le noir.
J'ai peur de voir un monstre dans le miroir. Personne va me trouver.
-Je vis dans la rue, je suis mal-aimé. -J'arrive pas à m'en sortir.
Rêve en s'habiller propre avec des sous que je n'ai pas.
Ouais. La nuit, je marche des heures comme un violu solitaire.
-Je suis condamné, je peux pas rêver. -Je fais que des cauchemars.
-Et si le mot demain n'existait pas. -Je crois que je dormirais mieux.
Je -dormirais mieux. -Je vis dans la rue, je suis mal-aimé.
-J'arrive pas à m'en sortir.
-Rêve en s'habiller propre avec des sous -que je n'ai pas.
-La nuit, je marche des heures comme un -violu solitaire. -Je suis condamné, je peux pas rêver.
-Je fais que des cauchemars. -Et si le mot demain n'existait pas.
Je crois que je dormirais mieux.
Je dormirais mieux.
Traducere în română
La două dimineața, încă nu am mai mâncat.
În această seară, luna a fost cea care m-a adăpostit. Îi aud pe bogați spunând că iarna nu va dura mult.
Între noi nu-mi place să fiu milă, dar nu miros prea bine.
Mi-ar plăcea să lucrez, dar oamenii nu sunt toleranți.
Spun adevărul, simt că sunt și mai răutăcioși. Și ceea ce văd în ochii lor se numește respingere.
Tot ce-mi mai rămâne este demnitatea mea care se transformă în risipă.
Am fost într-o gaură cât mai mare de șase ani.
Am pierdut totul: casa mea, soția, copiii și copiii. Am încercat să rămân puternic, încerc din greu.
De fiecare dată când încerc, parcă viața este încă supărată pe mine.
Focul mic distruge totul, dar eu nu mă bat cu nimeni.
Uneori plâng pentru că la înmormântare, știu că nimeni nu va fi acolo. Abandonată, nu am vești de la fiica mea.
Sunt pierdut, pentru că nu am înțeles nimic despre sensul vieții. Ca să uit, beau mult, iau relaxante.
Fiul meu trece pe lângă mine de parcă aș fi absent.
Am ajuns în Franța acum patruzeci de ani, aveam un accent.
Am muncit, le-am dat totul și asta doare.
Sunt singur, sunt singur, sunt singur pe lume. Sunt singur. Hei, sunt singur.
Sunt pe lume, sunt singur. Sunt singur. -Trăiesc pe stradă, nu sunt iubită.
-Nu pot să ies din asta.
-Vis sa ma imbrac curat cu bani -pe care nu am. -Da.
Noaptea merg ore în șir ca o violă singură. -Sunt condamnat, nu pot visa.
-Am doar coșmaruri. -Și dacă cuvântul mâine nu ar exista.
Cred că aș dormi mai bine. aș dormi mai bine.
Adevărul, mă învinovățesc, dar nu știu de ce.
Te văd bine, uneori te vreau mai mult decât te invidiez. Nu știu de ce.
Nu sunt rău, nu am ură, nu sunt un bandit. Le-am zâmbit acestor oameni, dar am primit pietre.
Mi-au spus: „Manevrează-te, vagabond, ai brațe, du-te zboară”.
Dar sunt prea mândru să fiu apucat pentru o bucată de pâine.
Chiar și să spui nu, să-mi răspunzi în sfârșit, da, este deja un cadou. Alaltăieri, poliția m-a aruncat într-o băltoacă.
Înainte eram bun, dar fericirea era ceva cu care nu te puteai obișnui.
M-a dat afară fără incidente într-o seară frumoasă de iarnă.
Am dormit în mașină și apoi mi-am pierdut locul de muncă. Un cerc vicios care se încheie într-o fundătură.
M-a întărit și mi-a înnegrit inima.
Am fost bun, cred că asta a fost greșeala.
Mai jos decât pământul, am sufletul la fundul unei fântâni. Dragostea a fost cea care m-a distrus.
-Trăiesc pe stradă, nu sunt iubită. -Nu pot să ies din asta.
Visează să te îmbraci curat cu banii pe care nu îi am.
Da. Noaptea merg ore în șir ca o violă solitară.
-Sunt condamnat, nu pot visa. -Am doar coșmaruri.
-Și dacă cuvântul mâine nu ar exista. -Cred că aș dormi mai bine.
aș dormi mai bine.
-Noaptea trece singură, ziua, eu sunt în întuneric.
Inima mi-a căzut, dorm în întuneric.
Mi-e frică să nu văd un monstru în oglindă. Nimeni nu mă va găsi.
-Trăiesc pe stradă, nu sunt iubită. -Nu pot să ies din asta.
Visează să te îmbraci curat cu banii pe care nu îi am.
Da. Noaptea merg ore în șir ca o violă solitară.
-Sunt condamnat, nu pot visa. -Am doar coșmaruri.
-Și dacă cuvântul mâine nu ar exista. -Cred că aș dormi mai bine.
aș dormi mai bine. -Trăiesc pe stradă, nu sunt iubită.
-Nu pot să ies din asta.
-Vis sa ma imbrac curat cu bani -pe care nu am.
-Noaptea, merg ore în șir ca o violă singură. -Sunt condamnat, nu pot visa.
-Am doar coșmaruri. -Și dacă cuvântul mâine nu ar exista.
Cred că aș dormi mai bine.
aș dormi mai bine.