Mai multe piese de la MECNER
Descriere
Interpret asociat: MECNER
Compozitor, textier: Dominic Buczkowski-Wojtaszek
Versitor, compozitor: Patryk Kumór
Compozitor: Frank Bo
Liric: Carla Fernandes
Liric: Martyna Bukowska
Producator: Hotel Torino
Versuri și traducere
Original
Dobry ziom mówił: "Tu nie ma światła, tylko neony.
Grają z demonami, by nie czuć się samotni". Zamykam oczy, szukam róż, co wyrosły w betonie.
Może zerwały czas, może ja sam, gdy mówiłem to ostatni raz.
Zgubiłem siebie między blokiem a snem, choć twoja skóra znowu pachnie jak karmel.
W płucach mam dym, serce śpi, koma. Patrzę w lustro, nie wiem kto to, kto tam?
Zgubiłem siebie między blokiem a snem, choć twoja skóra znowu pachnie jak karmel.
W płucach mam dym, serce śpi, koma. Patrzę w lustro, nie wiem kto to, kto tam?
Miasto, noc, ja znów, wicia szkło na chodnikach.
Każdy dźwięk to wspomnienie, które wraca do mnie jak ty.
W głowie echo głos mówi: "Wróć tam, gdzie byłeś ostatni raz sobą", ale nie pamiętam, gdzie to było, kim byłaś. Kim jestem?
Nie pamiętam.
Zgubiłem siebie między blokiem a snem, choć twoja skóra znowu pachnie jak karmel. W płucach mam dym, serce śpi, koma.
Patrzę w lustro, nie wiem kto to, kto tam?
Zgubiłem siebie między blokiem a snem, choć twoja skóra znowu pachnie jak karmel. W płucach mam dym, serce śpi, koma.
Patrzę w lustro, nie wiem kto to, kto tam?
Czasem słyszę twoje imię, dźwięk się znika, jakby ktoś woła mnie z innego życia. Rozpada się sama, rozpływa się w myślach.
Myślę o ciebie, jest tylko dzisiaj. Zgubiłem siebie.
Karmel, dym, koma.
Yeah, yeah, yeah!
Zgubiłem siebie między blokiem a snem, choć twoja skóra znowu pachnie jak karmel. W płucach mam dym, serce śpi, koma.
Patrzę w lustro, nie wiem kto to, kto tam?
Traducere în română
Un tip bun a spus: „Nu este nicio lumină aici, doar lumini de neon.
Se joacă cu demonii ca să nu se simtă singuri”. Închid ochii și caut trandafiri care au crescut în beton.
Poate că au spart timpul, poate că eu am spus asta data trecută.
M-am pierdut între bloc și somn, deși pielea ta miroase iar a caramel.
Am fum în plămâni, inima doarme, am comă. Mă uit în oglindă, nu știu cine este, cine e acolo?
M-am pierdut între bloc și somn, deși pielea ta miroase iar a caramel.
Am fum în plămâni, inima doarme, am comă. Mă uit în oglindă, nu știu cine este, cine e acolo?
Orașul, noaptea, eu din nou, zvârcolindu-mă de sticlă pe trotuare.
Fiecare sunet este o amintire care îmi revine ca tine.
O voce răsunătoare în capul meu spune: „Întoarce-te unde ai fost ultima dată”, dar nu-mi amintesc unde a fost, cine ai fost. cine sunt eu?
Nu-mi amintesc.
M-am pierdut între bloc și somn, deși pielea ta miroase iar a caramel. Am fum în plămâni, inima doarme, am comă.
Mă uit în oglindă, nu știu cine este, cine e acolo?
M-am pierdut între bloc și somn, deși pielea ta miroase iar a caramel. Am fum în plămâni, inima doarme, am comă.
Mă uit în oglindă, nu știu cine este, cine e acolo?
Uneori iti aud numele, sunetul dispare, de parca ma suna cineva din alta viata. Se destramă de la sine, topindu-se în gânduri.
Mă gândesc la tine, abia azi. m-am pierdut.
Caramel, fum, comă.
Da, da, da!
M-am pierdut între bloc și somn, deși pielea ta miroase iar a caramel. Am fum în plămâni, inima doarme, am comă.
Mă uit în oglindă, nu știu cine este, cine e acolo?