Mai multe piese de la Andrés Suárez
Descriere
Chitară acustică: Andrés Suárez
pian, voce: Andrés Suárez
Chitară: David Soler
Chitară Pedal Steel: David Soler
Maestrul: Frank Arkwright
Bas, clape: Ricky Falkner
Producator: Ricky Falkner
Inginer mixaj: Santos Berrocal
Inginer: Sergi Bautista
Tobe: Xavi Molero
Scriitor: Andrés Suárez
Scenarist: Carlos José Montado Cruz
Versuri și traducere
Original
No me dejes ir, no me dejes despertar.
Lo último que oí en la suite vistas al mar, lejos de Madrid, en su pueblo donde siempre llueve.
16 de abril, desvistiéndome la edad, solo dije sí, aun sabiendo que detrás de ese caminar, su marido la esperaba en casa. Y ahí se va.
Brindemos por su ausencia en una nube azul y yo me vuelva loco para siempre.
Y abrígate, te veo temblar, habla tu piel, tu alma no más. ¿Qué más te da?
¿Qué te perdió?
Sé que volverás a irte.
Ni camino, ni Santiago, ni mis ganas de verano por morderte, ni a la habitación quinientos diecisiete. Regresó y yo no quise molestar.
Y nada más, solo viste una canción.
Ella se llevó el calor y ahora que siempre es invierno, me pregunto cuánto tiempo hasta hacerla despertar.
Abrígate, te veo temblar, habla tu piel, tu alma no más.
¿Qué más te da?
¿Qué te perdió?
Sé que volverás a irte, sé que volverás a herirme, pero todo valdrá la pena si en vez de hoguera arde tu espalda y me mientes otra vez y susurras: "No te vayas, abrázame".
Voy a llorar, no puedo ver cuando te vas.
Y abrígate, te veo temblar, habla tu piel, tu alma no más, solo mi bien.
Cuídate y ya sé que volverás a herirme, sé que volverás a irte.
Traducere în română
Nu mă lăsa să plec, nu mă lăsa să mă trezesc.
Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost în suita cu vedere la mare, departe de Madrid, în orașul său unde plouă mereu.
16 aprilie, dezbrăcându-mi vârsta, am spus doar că da, chiar știind că în spatele acelei plimbări o aștepta acasă soțul ei. Și iată.
Hai să prăjim pentru absența lui pe un nor albastru și o să înnebunesc pentru totdeauna.
Și înfășoară-te, te văd tremurând, pielea ta vorbește, sufletul tău nu mai. Ce-ți mai oferă?
Ce te-a pierdut?
Știu că vei pleca din nou.
Nici eu merg, nici Santiago, nici dorința mea de vară să te muște, nici în camera cinci sute șaptesprezece. S-a întors și nu am vrut să-l deranjez.
Și nimic mai mult, tocmai ai văzut o melodie.
A luat căldura și acum că e mereu iarnă, mă întreb cât timp până o trezesc.
Înfășoară-te, te văd tremurând, pielea ta vorbește, nimic mai mult decât sufletul tău.
Ce-ți mai oferă?
Ce te-a pierdut?
Știu că vei pleca din nou, știu că mă vei răni din nou, dar totul va merita dacă în loc de un foc îți arde spatele și mă minți din nou și îmi șopti: „Nu pleca, îmbrățișează-mă”.
O să plâng, nu văd când pleci.
Și înfășoară-te, te văd tremurând, pielea ta vorbește, sufletul tău nu mai, doar binele meu.
Ai grijă de tine și știu că mă vei răni din nou, știu că vei pleca din nou.