Mai multe piese de la TROPICO
Descriere
Vocalist: TROPICO
Producător, compozitor Versitor: Davide Petrella
Producator: Simonetta
Compozitor Versitor: Davide Simonetta
Versuri și traducere
Original
Due ragazzi in una macchina si abbracciano, sembra che abbiano capito la velocità, che i ricordi sono multe che si stracciano, tra le stelle e la paura dell'atomica.
Siamo nati dalla luna come minimo e per questo sei sensibile alla gravità. Farsi male per il gusto, per il brivido.
Siamo come pesci in un mare di Lexotan.
Sembra di essere felici solo quando siamo nudi, ma che paura sentirsi a volte come tutti gli altri, come sconosciuti.
Scappare via in una notte infame, ti vorrei abbracciare, ma tu non mi aiuti.
Come due stronzi che si appartengono soli.
E nel mio mare non sei mai, mai tu, quasi blu.
E non ho capito niente, tra le corse, la strada, la musica, magari vuoi un figlio, mentre ancora mi sento un palazzo quando cade giù.
E allora tu dammi un po' di poesia che mi fotte, che magari sto meglio e nei tuoi occhi non ci torno più, che a sparire non sei mai, mai tu, quasi blu.
Quasi blu ti avvicini alla notte, ma hai una luce diversa, resti tu e non la musica, questa vita è una stupida.
Facciamo un patto di sangue, niente pensieri, niente domande, sali solo se la tua città ti vuole grande.
Sembra di essere felici solo quando siamo nudi, ma che paura sentirsi a volte come tutti gli altri, come sconosciuti, che non lo sanno che si appartengono soli.
E nel mio mare non sei mai, mai tu, quasi blu.
E non ho capito niente, tra le corse, la strada, la musica, magari vuoi un figlio, mentre ancora mi sento un palazzo quando cade giù.
E allora tu dammi un po' di poesia che mi fotte, che magari sto meglio e nei tuoi occhi non ci torno più.
E scusa amore, era l'ultima bugia a metà tra noi due, tra noi due.
Tanto poi si dimentica, sono solo parole, alla fine c'hai ragione tu.
Non ho capito niente, dammi un pugno che è passata, che magari sto zitto e nei tuoi occhi non ci torno più, che a sparire non sei mai, mai tu, a sparire non sei mai, mai tu, quasi blu.
Traducere în română
Doi băieți într-o mașină se îmbrățișează, se pare că au înțeles viteza, că amintirile sunt amenzi care se sfâșie, între stele și frica de bomba atomică.
Ne-am născut cel puțin din lună și de aceea ești sensibil la gravitație. A fi rănit pentru gust, pentru fior.
Suntem ca peștii într-o mare de Lexotan.
Se pare că suntem fericiți doar când suntem goi, dar cât de înfricoșător este să ne simțim uneori ca toți ceilalți, ca niște străini.
Fugând într-o noapte infamă, aș vrea să te îmbrățișez, dar tu nu mă ajuți.
Ca doi ticăloși care sunt singuri.
Și în marea mea nu ești niciodată, niciodată tu, aproape albastru.
Și n-am înțeles nimic, între curse, drum, muzică, poate vrei un copil, în timp ce încă mă simt ca o clădire când cade.
Asa ca imi dai putina poezie care sa ma traga, ca poate ma voi simti mai bine si nu ma voi mai intoarce niciodata in ochii tai, ca nu esti niciodata, niciodata tu cel care dispare, aproape albastru.
Aproape albastru te apropii de noapte, dar ai altă lumină, rămâi și nu muzica, viața asta e proastă.
Să facem un pact de sânge, fără griji, fără întrebări, să venim doar dacă orașul tău vrea să fii grozav.
Se pare că suntem fericiți doar când suntem goi, dar cât de înfricoșător este să ne simțim uneori ca toți ceilalți, ca niște străini, care nu știu că sunt singuri.
Și în marea mea nu ești niciodată, niciodată tu, aproape albastru.
Și n-am înțeles nimic, între curse, drum, muzică, poate vrei un copil, în timp ce încă mă simt ca o clădire când cade.
Așa că dă-mi puțină poezie care mă va dracu, poate mă voi simți mai bine și nu mă voi mai întoarce niciodată în ochii tăi.
Și scuze iubire, a fost ultima minciună la jumătatea drumului dintre noi doi, între noi doi.
Apoi uiți, sunt doar cuvinte, până la urmă ai dreptate.
N-am înțeles nimic, dă-mi un pumn că s-a terminat, poate o să tac și nu mă mai întorc în ochii tăi, că nu ești niciodată, niciodată tu care dispari, nu ești niciodată, niciodată tu cel care dispare, aproape albastru.