Limewire

Aici totul este la limita nervilor - și delicatețea, și teama de a spune ceva în plus, și acel familiar„mai târziu o să-ți spun”, care, din nu știu ce motiv, nu se mai întâmplă niciodată. Piesa sună ca o panică interioară, învelită într-o pătură moale: parcă e cald, dar sub ea te gâdilă neliniștea. E una dintre melodiile pe care le asculți în bucătărie, strângând ochii din cauza luminii dimineții și amintindu-ți brusc că totul e puțin diferit față de înainte. Chiar și trupa ta preferată.