Mai multe piese de la Zaira
Descriere
Compozitor, textier: Alberto Mora Amigo
Compozitor, textier: Edgardo Noé Chávez Paz
Text: Nassim Alcaide Plais
Producător: Nerso
Producator: Scorpion
Compozitor Versitor: Alberto Mora Amigo
Compozitor Versitor: Edgardo Noé Chávez Paz
Text: Nassim Alcaide Plais
Versuri și traducere
Original
Querido diario, otra vez solo estamos tú y yo, tú y yo.
Siento que ya nadie entiende a este pobre corazón, ¡ay, no!
Ya no soy esa niña que escribía cartitas a ese amor, esa que soñaba que algún día llegaría.
Y si pudiera regresar el tiempo a aquellos momentos que fueron mi hogar, cuando no había conocido el miedo por seguir un sueño en cada despertar.
Cada caída me acercaba al suelo, no tuve otra opción y me tocó luchar.
Y aunque me quiten lo bailao, no me podrán quitar, no me podrán quitar, historias que contar.
Porque la vida comienza cuando pierdes la cuenta y empiezas a amarla.
Y aunque a veces te duela, después de la tormenta llega la calma.
Y la verdad, ay, ay, donde va, ay, ay, te atrapa, te atrapa.
Me quisieron apagar, pero brillaré mañana, mañana.
Borraré cada recuerdo malo que he vivido.
Me levantaré pa' que esa niña se sienta orgullosa.
Y si la vida me trae piedras, construiré una muralla con ellas, con ellas.
Para subirme a lo más alto y poder aprender de las estrellas y brillar como ellas.
Y si pudiera regresar el tiempo a aquellos momentos que fueron mi hogar, cuando no había conocido el miedo por seguir un sueño en cada despertar.
Cada caída me acercaba al suelo, no tuve otra opción y me tocó luchar.
Y aunque me quiten lo bailao, no me podrán quitar, no me podrán quitar, historias que contar.
Larai, laila, larai, laila, eh, eh, historias que contar.
Larai, laila, larai, laila, eh, eh.
Traducere în română
Dragă jurnal, încă o dată suntem doar tu și eu, tu și eu.
Simt că nimeni nu mai înțelege această sărmană inimă, oh, nu!
Nu mai sunt acea fata care i-a scris scrisori acelei iubiri, cea care a visat ca intr-o zi va ajunge.
Și dacă aș putea să mă întorc în timp la acele momente care au fost casa mea, când nu cunoscusem teama de a urma un vis în fiecare trezire.
Fiecare cădere mă aducea mai aproape de pământ, nu aveam altă opțiune și trebuia să lupt.
Și chiar dacă îmi vor lua dansul, nu mi-l vor putea lua, nu mi-l vor putea lua, povești de spus.
Pentru că viața începe când pierzi numărul și începi să o iubești.
Și deși uneori doare, după furtună vine calm.
Și adevărul, oh, oh, unde se duce, oh, oh, te prinde, te prinde.
Au vrut să mă oprească, dar voi străluci mâine, mâine.
Voi șterge fiecare amintire proastă pe care am trăit-o vreodată.
Mă voi ridica astfel încât fata aia să se simtă mândră.
Și dacă viața îmi aduce pietre, voi construi un zid cu ele, cu ele.
Să urce în vârf și să poți învăța de la stele și să strălucești ca ele.
Și dacă aș putea să mă întorc în timp la acele momente care au fost casa mea, când nu cunoscusem teama de a urma un vis în fiecare trezire.
Fiecare cădere mă aducea mai aproape de pământ, nu aveam altă opțiune și trebuia să lupt.
Și chiar dacă îmi vor lua dansul, nu mi-l vor putea lua, nu mi-l vor putea lua, povești de spus.
Larai, laila, larai, laila, eh, eh, povesti de spus.
Larai, laila, larai, laila, hei, hei.