Mai multe piese de la Natos y Waor
Mai multe piese de la Recycled J
Mai multe piese de la Hijos de la Ruina
Descriere
Compozitor: Gonzalo Cidre Aranaz
Compozitor: Fernando Hisado Maldonado
Compozitor: Jorge Escorial Moreno
Maestrul: Koar
Producător: SokeThugPro
Producator: Pablo Gareta
Producator: Bombony Montana
Aranjator: Jaackstone
Aranjator: BatzOut
Inginer înregistrări vocale: Pablo Gareta
Inginer de înregistrare vocală: SokeThugPro
Inginer înregistrări vocale: Alex Cappa
Mixer: Pablo Gareta
Mixer: SokeThugPro
Versuri și traducere
Original
Yeah, Hijos de la Ruina. Hijos de la Ruina, Hijos de la Ruina.
Dice: a base de brechas y desabrochar, antes de nacer Diorchar y de coronar los charts.
Cinturón Goyard, calavera en el collar, ayer parecía de coña lo que solíamos soñar y hoy me siento Goya, loco, dando pinceladas.
No sé si es la paranoia o el coñac, pero aún sigo como un perro con un saco de huesos de cristal, en busca de una gata loca que arañar y acariciar.
Donde había telarañas, con salero y maña, tres macarras daban caña, Malasaña y Tribunal.
Pregunta en España, da igual mainstream o underground, ninguno de estos legañas podrá pisarme el fregado.
Solo sé sembrar, bregar y derrochar, trasnochar y tocar, llenarlo como un all cast.
Me dicen de delegar, yo soy más de dale gas por la jeta y acelera, puto, con el run, run. Mira mis lágrimas salás, sin alas aprendimos a planear, sin plan B ni plan
C, porque salió el A. Si salía, volvía de día, porque todo daba igual.
Yo era leyenda legal, de mantel o ilegal, buscando una Penélope, una Mónica en el bar.
Encontré una reina mora que me supo enamorar y el nombre de mi grupo en una placa dorada.
He viajado por ciudades y he dormido en un parque, he despertado con modelos sin saber ni su nombre.
He gastado en champán un dinero inaceptable, eso no se lo contéis a mi madre.
Perdí la cuenta de las veces que juré, palabras vacías que más tarde se llevó el aire.
Todas las veces que peleé a la pared, una conciencia intranquila no se la deseo a nadie.
A veces pienso que no me merezco esto y otras que si yo no estoy, queda vacante el primer puesto.
Fui arrogante sin tener donde caerme muerto y ahora que puedo vacilar, no quiero.
Pero si supieran lo que vale mi tiempo, entenderían mi enfado cuando el de adelante va lento.
Le doy larga si adelanto, la goma en el asfalto, en mi palmarés más despedidas que lo siento. Y ya no queda nada abierto, y el camello no me coge billetes de quinientos.
Nunca fui de cocinar a fuego lento, soy más de quemarlo todo hasta los cimientos.
Tengo más alergias que alegrías, y a estas alturas de la peli no estamos para tonterías.
Como donde nací, las estrellas no se veían, nos guiamos por las luces de la Gran Vía.
Cerré los ojos para dejar de estar ciego, se creían que vendía humo hasta que vieron el fuego.
Solo queríamos vivir de cantar y repetimos la mentira hasta que un día fue verdad. Nunca lo hice por la fama o el dinero, gano y pierdo porque juego.
Fui pobre en un pueblo pijo, pero le eché huevos y ahora soy rico en un barrio obrero.
Quédate el champán, las flores y el trofeo, ya me cansé de quedar primero.
Ponme la navaja en el cuello como el barbero y quítamelo todo, que lo gano de nuevo.
Y es verdad que la vida está guapa, aunque a veces es puta, aunque a veces se escapa.
Y es más fácil echarte la culpa que pedir disculpas cuando lo hago mal.
Lloro por tener al viejo enfermo, hasta que pienso que mi hermano tiene al suyo en el cielo. Tengo sueño, pero no me duermo.
Hace tanto frío en el invierno y te salgo a buscar, pero no encuentro nada que me merezca la pena recordar.
Y ya estoy muerto por dentro, estoy muerto en vida, estoy muerto en vida, estoy muerto en vida.
Traducere în română
Da, Children of Ruin. Copii Ruinei, Copii Ruinei.
Se spune: pe baza golurilor și descheirii, înainte ca Diorchar să se nască și să încununeze topurile.
Brâu Goyard, craniu pe colier, ieri ce visam mi s-a părut o glumă și azi mă simt ca Goya, nebun, făcând pensule.
Nu știu dacă e vorba de paranoia sau de coniac, dar tot sunt ca un câine cu o pungă de oase de sticlă, care caută o pisică nebună pe care să o zgârie și să mângâie.
Acolo unde erau pânze de păianjen, cu saline și pricepere, au muncit din greu trei bandiți, Malasaña și Tribunal.
Întrebați în Spania, nu contează mainstream sau underground, niciunul dintre acești vagabonzi nu-mi va putea sta în cale.
Știu doar să semăn, să mă lupt și să risipesc, să stau până târziu și să mă joc, să-l umplu ca pe o ghipsă completă.
Ei îmi spun să deleg, sunt mai mult un go-getter și accelerez, la naiba, cu alergarea, alergarea. Uită-te la lacrimile mele, fără aripi am învățat să planificăm, fără plan B sau plan
C, pentru că a ieșit A. Dacă ieșea, se întorcea ziua, pentru că totul nu conta.
Eram o legenda legala, fata de masa sau ilegala, caut o Penelope, o Monica la bar.
Am găsit o regină maură de care m-am îndrăgostit și numele grupului meu pe o placă de aur.
Am călătorit prin orașe și am dormit într-un parc, m-am trezit cu modele fără să le știu măcar numele.
Am cheltuit o sumă inacceptabilă de bani pe șampanie, nu-i spune asta mamei.
Am pierdut socoteala momentelor în care am înjurat, cuvinte goale care mai târziu au zburat.
De fiecare dată când m-am luptat cu zidul, nu aș dori nimănui o conștiință neliniștită.
Uneori cred că nu merit asta și alteori că dacă nu sunt acolo, primul loc va fi liber.
Am fost arogant fără să am unde să cadă moartă și acum că pot ezita, nu mai vreau.
Dar dacă ar ști cât valorează timpul meu, ar înțelege furia mea când cel din față este lent.
O sa-mi dau dor daca merg inainte, cauciucul pe asfalt, in palmares sunt mai multe adio decat imi pare rau. Și nu a mai rămas nimic deschis, iar dealerul nu îmi ia bancnote de cinci sute.
Nu am fost niciodată un slow cooker, sunt mai mult un arzător până la pământ.
Am mai multe alergii decât bucurii, iar în acest moment al filmului nu suntem pregătiți pentru prostii.
La fel ca acolo unde m-am născut, stelele nu se vedeau, am fost ghidați de luminile Gran Vía.
Am închis ochii să nu mai fiu orb, au crezut că vând fum până au văzut focul.
Am vrut doar să trăim din cânt și am repetat minciuna până când într-o zi a fost adevărată. Nu am făcut-o niciodată pentru faimă sau bani, câștig și pierd pentru că joc.
Eram sărac într-un oraș elegant, dar am dat totul și acum sunt bogat într-un cartier muncitoresc.
Păstrează şampania, florile şi trofeul, m-am săturat să vin primul.
Pune-mi briciul pe gât ca frizerul și scoate-l pe toate, o voi câștiga din nou.
Și e adevărat că viața e frumoasă, deși uneori este o curvă, deși uneori scapă.
Și este mai ușor să te învinuiești decât să-ți ceri scuze când greșesc.
Plâng că l-am îmbolnăvit pe bătrân, până mă gândesc că fratele meu îl are pe al lui în rai. Mi-e somn, dar nu adorm.
E atât de frig iarna și ies să te caut, dar nu găsesc nimic demn de amintit.
Și sunt deja mort în interior, sunt mort în viață, sunt mort în viață, sunt mort în viață.