Mai multe piese de la Zartmann
Descriere
Producator: Ade
Producător: Barsky
Versuri și traducere
Original
Morgenregen auf der Haut. Das erste Licht in deinen
Haaren.
Für einen Moment hört bei uns auf, was sonst jede Nacht lang immer währt.
Und du suchst noch überall, alles, was mal von mir war.
Mmm.
Die ersten Menschen um uns herum.
Viel zu schön für diese Stadt.
Ich dreh mich nach allen um, aus Angst, dass ich irgendwas verpasse.
Und du suchst noch überall, alles, was mal von mir war. Oh, oh.
Ja, ja.
Ich brauch ne Pause, ich, ich muss kurz klarkommen.
Wir haben tausendmal gesprochen, doch die Aussicht wird nicht klarer.
Also fahr mich nach Hause, ich, ich muss mal schlafen. Es gibt Dinge, die ich tun muss.
Manche Dinge können nicht warten. Manche Menschen haben halt nicht das Privileg, sich auszuruhen.
Manche leben für die Freiheit, andere lieben die Vernunft.
Und du, und du suchst noch überall, alles, was mal von mir war. Oh, oh.
Ja, ja. Ich mein, wie oft kann's passieren, dass man irgendwas verliert?
Viel zu leicht für diese tonnenschwere Stadt.
Und sag, wie oft kann es sein, dass man etwas übersieht, weil man zweifelt oder vielleicht auch aus Angst?
Und ich bin längst woanders, die Vergangenheit ist mir fremd. Ich würd mich nicht mal mögen, selbst wenn ich mich erkenn'. Und du. . .
und du suchst noch überall, alles, was mal von mir war.
Und du suchst noch überall, alles, was mal von mir war.
Mmm.
Traducere în română
Ploaie de dimineață pe piele. Prima lumină din a ta
părul.
Pentru o clipă, ceea ce durează de obicei în fiecare noapte se oprește pentru noi.
Și încă mai cauți peste tot, tot ce a fost al meu.
Mmmm.
Primii oameni din jurul nostru.
Mult prea frumos pentru acest oraș.
Mă întorc să mă uit la toți, de teamă că voi pierde ceva.
Și încă mai cauți peste tot, tot ce a fost al meu. Uh-oh.
Da, da.
Am nevoie de o pauză, eu, trebuie să mă lamuresc pentru o clipă.
Am vorbit de o mie de ori, dar priveliștea nu devine mai clară.
Așa că conduci-mă acasă, eu, trebuie să dorm puțin. Sunt lucruri pe care trebuie să le fac.
Unele lucruri nu pot aștepta. Unii oameni pur și simplu nu au privilegiul de a se odihni.
Unii trăiesc pentru libertate, alții iubesc rațiunea.
Și tu, și încă cauți peste tot tot ce a fost cândva al meu. Uh-oh.
Da, da. Adică, cât de des poți pierde ceva?
Mult prea ușor pentru acest oraș care cântărește tone.
Și spune-mi, cât de des poți trece cu vederea ceva pentru că te îndoiești sau poate de frică?
Și sunt de multă altă parte, trecutul îmi este străin. Nici măcar nu mi-aș plăcea chiar dacă m-aș recunoaște. Și tu. . .
și încă mai cauți peste tot, tot ce a fost cândva al meu.
Și încă mai cauți peste tot, tot ce a fost al meu.
Mmmm.