Mai multe piese de la El Último De La Fila
Descriere
Bas: Antonio Fidel
Mixer, Producător: David Tickle
Percuție: Hossam Ramzy
Inginer: Ian Cooper
Tobe, percuție: Juan Carlos García
Voce: Manolo García
Chitară, clape, producător: Quimi Portet
Compozitor: Manuel García García-Pérez
Compozitor: Quimi Portet
Versuri și traducere
Original
Entras sin llamar, no te esperaba y el azar como una trampa te tendió en mi camino.
Yo nada pedí y presumía de vivir en la contemplación, en el deleite del placer, en la ansiada calma.
Tu boca que es tenue luz, túnel de amor, lodo traidor que me hace resbalar entrelazado a ti.
No quieras más, más no te puedo dar.
Baja el espino, pájaro sol, imploro tu favor, pido protección.
Este antojo anima a mí de mi voluntad.
Golpea en el yunque de mi obsesión, golpea y golpea que forjarás ese metal precioso que es la serenidad.
Tira otra piedra que has de ayudar, piedra sobre piedra he de levantar el dique que frene el frío de tu amor.
Crece, florece, crecido estás, al brote de tus tallos reventarás, árbol de laurel que invierno adormeció.
Tu vana presencia, rosa en el ojal artificial.
Nunca marchites, soplo de ausencia, muero por verte, muero de amor.
Rasga la trama que el aire va soltando la saeta que en blanco y negro me surcan las esquirlas de mi peregar.
Tira otra piedra que has de ayudar, piedra sobre piedra he de levantar el dique que frene el frío de tu amor.
Traducere în română
Intri fara sa bati, nu te asteptam si intamplarea te-a pus pe calea mea ca o capcana.
Nu am cerut nimic și m-am lăudat că trăiesc în contemplație, în încântarea plăcerii, în liniștea dorită.
Gura ta, care este o lumină slabă, un tunel al iubirii, un noroi trădător care mă face să alunec împletit cu tine.
Nu vreau mai mult, nu pot să-ți dau mai mult.
Dă jos ghimpele, pasăre soare, îți implor favoarea, cer protecție.
Această poftă mă animă de voința mea.
Loviți pe nicovala obsesiei mele, loviți și loviți și veți forja acel metal prețios care este seninătatea.
Aruncă o altă piatră pe care trebuie să o ajuți, piatră peste piatră trebuie să ridic barajul care oprește frigul iubirii tale.
Crește, înflorește, ești crescut, la bobocul tulpinilor tale vei izbucni, dafin pe care iarna l-a adormit.
Prezența ta zadarnică, trandafir în butoniera artificială.
Niciodată să nu te ofilesc, suflare de absență, mor de nerăbdare să te văd, mor de dragoste.
Sfâșie complotul că aerul eliberează săgeata care mă străbat în alb și negru așchiile călătoriei mele.
Aruncă o altă piatră pe care trebuie să o ajuți, piatră peste piatră trebuie să ridic barajul care oprește frigul iubirii tale.