Mai multe piese de la El Último De La Fila
Descriere
Bas: Antonio Fidel
Mixer, Producător: David Tickle
Percuție: Hossam Ramzy
Inginer: Ian Cooper
Tobe: Juan Carlos García
Voce: Manolo García
Acordeon, clape: Nacho Lesko
Lăută: Pedro Javier González
Chitară, clape, producător: Quimi Portet
Compozitor: Manuel García García-Pérez
Compozitor: Quimi Portet
Versuri și traducere
Original
Saber cosas que nadie sabe.
Errar contigo, mareaditos.
Te trajo el viento y te amé como un niño.
Eso no es gran cosa, pero algo hay que escribir.
Hierbas de Asia, de mil aromas.
Mezclado en ellos aún te espero.
Como un rey de ajedrez, torpe y absurdo, muere otra tarde gris de domingo.
Todo lo que hago es quererte.
Oh, oh.
He perdido el tiempo hundido en la prosa vil.
Improbables y venenos, regresan los mitos de ayer.
Oh, oh.
He perdido el tiempo que pasé lejos de ti.
Mientras cae la lluvia, a la luz de una vela, leo tus viejas cartas, mis viejas canciones.
Sol de invierno suaves, perdidos para siempre.
Risas que murieron con el viento helado.
Vuelve el oscuro animal que hay dentro de mí a pacer en el radiante atún del ayer.
Vuelve la canción que nos hizo enamorar y la noche más arrozil de tus besos.
Déjame oler en tu piel todo aquello que perdí. Oh, oh.
He perdido el tiempo hundido en la prosa vil.
Improbables y venenos, regresan los mitos de ayer. Oh, oh.
He perdido el tiempo que pasé lejos de ti.
Saber cosas que nadie sabe.
Errar contigo, mareaditos.
Prosa vil de la vida, su justificación, que los sueños devorren, locos y libres.
Traducere în română
Cunoaște lucruri pe care nimeni nu le știe.
Greșit cu tine, amețit.
Vântul te-a adus și te-am iubit ca pe un copil.
Nu e mare lucru, dar trebuie scris ceva.
Ierburi din Asia, cu o mie de arome.
Amestecat in ele inca te astept.
Ca un rege al șahului, stângaci și absurd, moare încă o după-amiază gri de duminică.
Tot ce fac este să te iubesc.
Uh-oh.
Mi-am pierdut timpul înecându-mă în proză ticăloasă.
Improbabile și otrăvitoare, miturile de ieri revin.
Uh-oh.
Am pierdut timpul petrecut departe de tine.
În timp ce ploaia cade, la lumina unei lumânări, citesc vechile tale scrisori, vechile mele cântece.
Soare moale de iarnă, pierdut pentru totdeauna.
Râsete care au murit odată cu vântul înghețat.
Animalul întunecat din mine se întoarce să pască cu tonul strălucitor de ieri.
Cântecul care ne-a făcut să ne îndrăgostim a revenit și cea mai dulce noapte a sărutărilor tale.
Lasă-mă să simt pe pielea ta tot ce am pierdut. Uh-oh.
Mi-am pierdut timpul înecându-mă în proză ticăloasă.
Improbabile și otrăvitoare, miturile de ieri revin. Uh-oh.
Am pierdut timpul petrecut departe de tine.
Cunoaște lucruri pe care nimeni nu le știe.
Greșit cu tine, amețit.
Proza ticăloasă a vieții, justificarea ei, lasă visele să devoreze, nebunești și libere.