Mai multe piese de la Gioia Lucia
Descriere
Producător: Light d'Orange
Producător: Yoisho
Versuri și traducere
Original
I pensieri mi cadono accanto come fiocchi di neve, ma è marzo.
Non ho sognato di averti intorno, forse davvero non penso a quel giorno.
E se non ti avessi mai conosciuto, forse avrei ancora un cuore intero.
Perché non serve tenere duro se questa corda è fatta di vetro e scivolo giù.
Mani di burro, resto ferma con la testa corro e se ci penso soltanto un secondo restano cocci da prendere a terra.
Resta soltanto da darmi la scossa. Guardami, guardami, guardami dirti di no.
Quello che mi manca ce l'ho scritto in faccia, ho i tuoi occhi in tasca.
Pensare mi stanca un sacco e passa, tanto tutto passa.
Cosa fai per non pensare più?
Le gocce di pioggia sul vetro fanno a gara a chi arriva più giù a toccare il fondo.
E come davanti a uno specchio mi ci rivedo, quanto è più facile tirarsi indietro per -non pensare più, per non pensare più.
-Piango troppo poco spesso, il giorno che mi apro chiudi tutto che entra il freddo.
Mi brucio denso come zenzero, su e giù, su e giù come un plettro.
Spettri in camera, non voglio farmi prendere. A volte voglio farmi prendere.
Non ricordo mai niente, ma ricordo sempre tutto.
Mi bevi quando hai sete e lasci vuoto dentro al letto, te lo lascio fare molto.
Amami a volte solo per fare cose, burro di arachidi per gestire i miei tilt, simili come due nemici a fine film. Tu lasciami le chiavi e dopo cambia la porta.
Dimmi che ti manco mentre scappi di corsa, mentre scappi più in là.
Per non pensare più -che- -Le gocce di pioggia sul vetro fanno a gara a chi arriva più giù a toccare il fondo.
E come davanti a uno specchio mi ci rivedo, quanto è più facile tirarsi indietro per non pensare più, per non pensare più.
Quello che mi manca ce l'ho scritto in faccia, ho i tuoi occhi in tasca.
Pensare mi stanca un sacco e passa, tanto tutto passa.
Cosa fai per non pensare più?
Traducere în română
Gândurile trec pe lângă mine ca fulgii de nea, dar e martie.
Nu am visat să te am prin preajmă, poate că chiar nu mă gândesc la ziua aceea.
Și dacă nu te-aș fi întâlnit niciodată, poate aș avea totuși o inimă întreagă.
Pentru că nu are rost să te țin dacă frânghia asta e din sticlă și alunec în jos.
Mâini de unt, stau nemișcată cu capul, fug și dacă mă gândesc doar o secundă mai rămân bucăți de ridicat de pe jos.
Tot ce rămâne este să mă șocheze. Uită-te la mine, uită-te la mine, uită-te la mine spun că nu.
Ce-mi lipsește este scris pe față, am ochii tăi în buzunar.
Gândirea mă obosește mult și trece, totul trece oricum.
Ce faci ca sa nu te mai gandesti?
Picăturile de ploaie de pe sticlă concurează să vadă cine poate atinge cel mai departe fundul.
Și așa cum mă văd în fața unei oglinzi, cât de ușor este să dau înapoi și să nu mai gândesc, să nu mai gândesc.
-Plâng prea des, în ziua în care deschid închid totul pentru că intră frigul.
Arde gros ca ghimbirul, sus și jos, sus și jos ca un târnăcop.
Fantome în cameră, nu vreau să fiu prins. Uneori vreau să fiu prins.
Nu-mi amintesc niciodată nimic, dar îmi amintesc mereu totul.
Mă bei când ți-e sete și lași patul gol, te las să faci mult.
Iubește-mă uneori doar pentru a face lucruri, unt de arahide pentru a-mi gestiona înclinațiile, la fel ca doi dușmani la sfârșitul filmului. Îmi lași cheile și apoi schimbi ușa.
Spune-mi că ți-e dor de mine în timp ce fugi, în timp ce fugi mai departe.
Să nu mă mai gândesc -că- -Picăturile de ploaie de pe sticlă se întrec să vadă cine poate ajunge cel mai departe în fund.
Și ca în fața unei oglinzi mă văd din nou, cât de ușor este să dau înapoi ca să nu mai gândesc, să nu mai gândesc.
Ce-mi lipsește e scris pe față, am ochii tăi în buzunar.
Gândirea mă obosește mult și trece, totul trece oricum.
Ce faci ca sa nu te mai gandesti?